„Say cheese!” („spune brânză!”). Această comandă simplă este menită să provoace zâmbetul potențialelor persoane fotografiate, indiferent de vârsta lor. A devenit atât de comună, încât adesea cuvântul „spune” nici nu mai e rostit. Un simplu „cheese” (se citește ciiz, pentru necunoscători) răspândește un zâmbet pe fața oricui, iar cu un clic de buton acel zâmbet este capturat pentru eternitate. Nimeni nu poate spune cu siguranță cine a inventat expresia „spune cheese” pentru a-i determina pe oameni să zâmbească și nici nu putem afirma cu siguranță de ce această expresie a fost aleasă ca „răspânditor de zâmbete”. Formularea pare să fi fost folosită prima dată în acest mod prin anii ’40 ai secolului XX, una dintre primele referințe apărând într-un jurnal american în 1943: „Iată acum ceva demn de știut. Este o formulă pentru a zâmbi când ești fotografiat. Provine de la fostul ambasador american în Uniunea Sovietică, Joseph E. Davies și garantează că te face să arăți plăcut indiferent ce gândești în acel moment. Davies a dezvăluit formula în timp ce și-a făcut propria poză pentru cartea sa ce va fi ecranizată ulterior, «Misiune la Moscova». – E simplu. Spune doar «cheese», este un zâmbet instantaneu. Am învățat asta de la un politician, a chicotit Davies, un politician foarte mare. Dar, desigur, nu vă pot spune cine a fost…”, continua să spună, în interviu, Davies. Se bănuiește că acel politician era chiar președintele american Franklin D. Roosevelt, care l-a și numit ambasador în URSS pentru intervalul 1936-1938. Cartea a avut un imens succes, s-a vândut într-un tiraj de 700.000 de exemplare, a fost tradusă în 13 limbi și a generat, în 1943, filmul cu același nume, regizat de către marele regizor de la Hollywood Michael Curtiz, cel care a regizat, printre altele, neuitata producție „Casablanca”. Că este creația proprie a președintelui Roosevelt, sau că a preluat-o de la altcineva, nimeni nu știe, dar în scurt timp a devenit o obișnuință ca oamenilor să li se ceară să spună „cheese” pentru a-i determina să zâmbească în fotografii. Cert este faptul că expresia nu datează din epoca victoriană (1837-1901), cum încearcă unii să arate. În acea perioadă, etichetele și standardele de frumusețe erau mult diferite decât în prezent. În vremurile victoriene, o gură mică și închisă strâns era considerată frumoasă. De fapt, fotografii din acea epocă obțineau expresia facială dorită a portretului punându-i pe subiecții lor să spună „prunes” (prune uscate). Zâmbetele, în acea perioadă, erau surprinse doar la copii, țărani și bețivi. Unul dintre cei mai comuni vinovați pentru expresiile neutre al subiecților din portretele epocii victoriene este timpul de expunere îndelungat pentru fotografii. Spre a înțelege raționamentul este nevoie de un scurt istoric al fotografiei. Crearea imaginilor permanente a început cu Thomas Wedgegood, în 1790, dar cea mai cunoscută imagine a camerei aparține inventatorului francez Joseph Nicephore Niepce, în 1826. Fotografia se intitulează „Vedere de la fereastră la Le Gras”. Se spune că fotografia a necesitat opt ore de expunere, dar în realitate ar fi putut dura câteva zile. Despre cum s-a ajuns la „cheese-ul” de astăzi, în numărul de săptămâna viitoare!
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Joseph. E. Davies, ambasadorul american la Moscova (1936-1938) și al său fotogenic „cheese”
Vedere de la fereastră la Le Gras (1826), considerată prima fotografie din lume
