Istorii vechi din Botoșani – Ocolul domnesc al Botoșanilor, satul Nicșeni

0

Deşi aflat în stăpânirea mănăstirii, scutit în consecinţă de orice dări faţă de domnie, în afară de „darea cea împărătească”, satul Nicșeni nu era ferit de abuzurile dregătorilor domneşti fiind nevoie, în repetate rânduri, de intervenţia domnului. La 3 iunie 1675, de pildă, Dumitraşcu Cantacuzino voievod îi scrie lui Vasile cuparul, „ce-au fostu vornic la Botoşeni”, că i se jăluiseră Gligorie, „vătămanul din Năgşiani” şi cu Andronic, „vătămanul din Mănăstiriani”, că li s-au luat nişte bani mai mulţi când a fost Vasile vornic la Botoşani. Domnul îl somează pe fostul dregător de Botoşani să înapoieze celor doi galbenii „până la ultimul ban”.

Mănăstirea Dragomirna aflându-se pe teritoriul anexat de austrieci la 1775, proprietăţile sale vor avea aceeaşi soartă ca şi altele, ale altor mănăstiri bucovinene. Prin urmare, Necşenii se află printre moşiile răscumpărate de Theodor Musteaţă şi asociaţii săi de la Clirosul Bucovinei, cum o arată izvodul din 27 septembrie 1804, căzând chiar în proprietatea negustorului supus şi nobil austriac. Acesta va intra în conflict cu vechilul Mănăstirii Doamnei, proprietara satului Costeşti de la câmp, care i-ar fi împresurat hotarele Necşenilor.

La 30 august 1813, Scarlat Callimachi voievod poruncea biv vel agăi Andronache Donici, vornic de Botoşani, să stâlpească hotarul despărţitor dintre moşia Costeştilor, a Mănăstirii Doamnei şi Necşeştii (sic!) lui Musteaţă, după hotarnica şi hrisovul cel vechi al mănăstirii. Tot atunci, domnul scria şi megieşilor moşiei Costeşti să fie la faţa locului, cu scrisorile, când vor fi pe teren boierii hotarnici (celălalt hotarnic fiind biv vel banul Ioan Tăutu, născut în Cerchejeni, autorul celebrei Constituții a cărvunarilor din 1822 și unul dintre primii ingineri hotarnici și topometri români ). Cum nici Theodor Musteaţă, nici vreun vechil sau trimis al său nu veniseră la termenele convenite la faţa locului, pentru a se putea face hotarnica, la 12 septembrie 1813 vechilul Mănăstirii Doamnei, „Cliiant Gheorghiadis”, îl anunţa pe domn că prea se amână hotărnicia cerută între Costeşti şi Necşeni, fapt pentru care Scarlat Callimachi cere boierilor hotarnici urgentarea cercetării şi lichidarea pricinii. Într-un document din 23 ianuarie 1814, în care se va da şi rezoluţia domnească în acest litigiu, se face un istoric al pricinii.

 

Prof. dr. Daniel BOTEZATU

 

+7 -0
se încarcă...