Ocolul domnesc al Botoșanilor – satul Nicșeni
Prin rezoluţia Divanului, Theodor Musteaţă este dat rămas ( a pierdut judecata), el trebuind să despăgubească mănăstirea Doamnei pentru acel loc stăpânit pe nedrept. În schimb, mănăstirea Doamnei urma a stăpâni Costeştii potrivit vechii hotarnice din 6 octombrie 1750. Ulterior, însă, ieromonahul Sava, egumenul Rusicon-ului şi ieromonahul Procopie, vechil al mănăstirii Doamnei din partea Rusicon-ului (mănăstire rusească de la Muntele Athos, unde era închinată mănăstirea Doamnei), se adresează lui Scarlat Callimachi voievod, arătându-i că vor să vândă moşiile Costeşti şi Mănăstirea Doamnei, cu Livada, fiind aceste moşii la depărtare şi cu cheltuială a le ţine. Banii rezultaţi, se arată mai departe, vor fi folosiţi pentru stingerea unor datorii, repararea Rusicon-ului şi cumpărarea altor acareturi în locul acestor moşii. La 17 martie 1814, îşi dau încuviinţarea pentru vânzare, pe acelaşi act, Veniamin, mitropolitul Moldovei, Meletie episcopul Huşilor şi veliţii (marii) boieri pentru ca, la 21 martie acelaşi an să-şi dea încuviinţarea şi Scarlat Callimachi voievod, acesta rânduindu-l pe Constantin Cantacuzino vel vornic să-i poruncească lui telal-başa (persoana care făcea strigările la vânzările la mezat) să strige la mezat moşiile sus pomenite.
Din nou, în îndârjirea şi semeţia sa de om neobişnuit şi neîmpăcat cu ideea de a pierde, bogatul şi influentul negustor Musteaţă pune în mişcare sistemul care să-l ajute în finalizarea demersului său. Aşa se face că la 6 mai 1814, Nicolae Stratilat vel vornic scria Agenţiei K.K. (Cezaro – Crăieşti, n.ns.) din Iaşi, la care apelase probabil negustorul, comunicându-i aprobarea domnului pentru a face cercetarea cerută de Theodor Musteaţă, privind pricina moşiilor Necşeni, dar şi a Teişoarei, care îi aparţineau acestuia, cu moşia mănăstirii Doamnei scoasă la mezat, anume Costeştii din câmp. Prin intermediul aceleiaşi Agenţii Cezaro – Crăieşti, Musteaţă solicită să se revină asupra ţidulei de sultan mezat a moşiei Costeşti, dat fiind diferendul de hotar cu Nicşenii săi, însă Departamentul Pricinilor Străine îi răspunde că este prea târziu să se mai modifice acea ţidulă, dar după ce se va încheia mezatul, dacă se va constata, după hotărâtură, că într-adevăr o parte a moşiei Costeşti aparţine de fapt Necşenilor, se vor lua măsurile potrivite.
În final, respectivele moşii vor fi cumpărate de Smaranda Callimachi, soţia voievodului Scarlat Callimachi, atunci în scaunul Ţării Moldovei. Musteaţă cere, din nou, rejudecarea cazului, chiar dacă acum cea cu care se judeca era soţia domnului şi fiică a unui fost domn muntean, Nicolae Mavrogheni. La 10 martie 1815, boierii Divanului dau carte de judecată în pricina dintre Theodor Musteaţă şi Smaranda Callimachi, pentru o împresurare de hotar, cercetându-se actele vechi şi hărţile moşiei Costeşti.
În Catagrafia ţinutului Botoşani din 1802, „Necşănii a clirosului din Cordun” aveau 109 locuitori birnici şi doi scutelnici, fiind înscrişi în ocolul Câmpului. Câţiva ani mai târziu, la 1816, moşia îşi schimbase stăpânul, noul proprietar fiind comisul Alecu Ralet. Satul avea 95 de locuitori birnici, care dădeau un „cifert” de 410 lei. Comisul Ralet avea acolo şi şapte scutelnici. Obosind probabil să mai lupte pentru o cauză pierdută, Musteaţă vânduse moşia Necşenilor, neîndoindu-ne însă că a obţinut un preţ bun pe ea. În sfârşit, la 1835 satul era înscris în ocolul Târgului Botoşanilor, împreună cu „cătunul Nicşănilor”, desprins între 1816 şi această dată.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
