Cărți din parohia Călinești expuse la Memorialul Ipotești: Oglinda vieței sociale… de Simeon Cobilanschi

Un fiu de țăran, pe nume Samson, ajunge, prin munca și credința sa –  după ce parcurge anevoiosul drum de la fecior de curte, la vătav și arendaș –,  boier cu moșie proprie. Rezistă tuturor ispitelor și curselor întinse de alți boieri, explicându-și gesturile și felul de a  fi printr-o parabolă, pe care o știa de la dascălul care îl învățase carte: „…odată un pașă turcesc, cum mergea falnic pe un cal călare, s-ar fi întâlnit cu un biet călugăr, carele de abia se tîrîia pe o cărărușă la vale, tot rugându-se la Dumneḑeu. Pașa îi face semn călugărului să stee și-i zice îngâmfat: «Măi călugăre! Spune-mi cu cine vorbești tu acuma?» – «Eu vorbesc cu Dumneḑeu», îi dă călugărul. – «Apoi dacă vorbesci cu Dumneḑeu, tu trebue să scii, ce face Dumneḑeu», adaoge pașa. –  «Sciu, Măria Ta», răspunde călugărul, «și dacă vreai să scii și Măria Ta, apoi îți voiu spune: eaca Dumneḑeu face scări; pe cei ce se redică peste alții oameni cu îngâmfare, el îi coboară, eară pe cei ce se umilesc și nu se îngâmfă, îi înalță; înțeles-ai Măria Ta?»

Boierul Samson construiește, în sat, o școală și o fabrică și îi susține pe țărani prin toate mijloacele. Aduce și un preot învățat pe moșie. La moartea unui lucrător de pe moșie, face un parastas de sufletul acestuia, fapt care prilejuiește o discuție clarificatoare între preot și țărani. Discuția îi antrenează atât de mult și pe țărani, și pe preot, încât aceștia stabilesc să se întâlnească  „tot a doua duminică după amiază” ca să vorbească „de toate cele și anume, cum se deapănă trebile  în lume”. Acesta este cadrul  convorbirilor economico-publice în care autorul cărții „Oglinda  vieței sociale”, exarchul arhiepiscopesc Simion Cobilanschi, construiește douăzeci și șapte de dialoguri de învățătură, avându-i protagoniști pe preotul satului, boierul Samson și țărani.

Autorul încercase „a deştepta încât-va poporul”

Oglinda vieței sociale seau convorbiri economico-publice după «Manuel de l’economie politique morale» de M.I. – I. Rapet. Prelucrat pentru poporul român de exarchul arhiepiscopesc Simion Cobilanschi, paroh la biserica sântei Parascheve în Cernăuți” a apărut în 1904 la Cernăuți (Editura autorului, Societatea tipografică bucovineană). Autorul – așa cum precizează în Precuvântare – încercase și anterior, în anii 1883-1884, „a deștepta încât-va poporul (…) prin edarea unei foițe «Steluța» cu scop, de a-l face, să se gândească la toate și să-l conving[ă], că nu merg toate după închipuirea unuia sau altuia, ci sunt nisce legi, cum trebue să se perinde toate”. La „Steluța”, publicație bilunară, „foaie pentru poporul român de la ţară” – prima gazetă românească pentru țăranii din Bucovina – scrisă la Corovia şi tipărită la Cernăuţi, S. Cobilanschi fusese proprietar, director, redactor, scriind singur și articolele din revistă.

Cunoscând traducerea în germană a cărții lui M.-I.-I. Rapet, Simion Cobilanschi găsește acest sistem „bun, de a face pe popor a pricepe economia publică sau politică” și prelucrează cartea, adaptând-o „după referințele noastre schimbând și mai adăogând multe”, ce i-a părut „bune pentru poporul român”. Menirea omului; starea omului în lume și îmbunătățirea ei; societatea și cât bine aduce ea; averea și sărăcia; proprietatea; egalitatea serviciilor; valoarea lucrului; tehnologiile; cererea și oferta; impozitul și statul; asociațiile muncitorești sunt temele pe care Simion Cobilanschi le expune sub forma unor convorbiri în cartea adaptată la specificul românesc.

Preot, scriitor şi publicist, Simeon Cobilanschi (n. 25 mai 1842 – d. 26 iulie 1910), învățase carte la  şcoala din Frumosu, înființată în timpul vorniciei tatălui său. A urmat studii secundare la Gimnaziul din Cernăuţi, absolvind apoi, în 1868, cursurile Institutului Teologic. A fost hirotonit preot în satul natal, Frumosu. În 1879, îl găsim preot în Gura Humorului, unde ctitorește Biserica cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. „Pe lângă activitatea duhovnicească, (…) se implică şi în alte domenii ale târgului humorean, printre altele, înfiinţează o «casă de cetire» şi o «bancă populară» de tip Raiffeisen, urmărind prin aceasta curmarea greutăţilor humorenilor săraci în faţa cămătăriei sălbatice practicată în acea vreme” (M. Camilar, Preotul Simeon Cobilanschi (1842-1910), un luminător al ţărănimii bucovinene, în: „Analele Bucovinei”, ANUL XVIII, 2, 2011, p. 510 și urm. pentru alte detalii). În perioada 1882-1886 a fost preot la Corovia;  între 1886 și 1898,  la Buninţi, iar din 1898  devine paroh la Biserica „Sfânta Paraschiva” din Cernăuţi, unde redactează și „Oglinda vieței sociale…

Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu

 

 

Deja ai votat!