Pe 15 august 2021 se împlinesc 150 de ani de la „Serbarea întru memoria lui Ștefan cel Mare”, cunoscută ca „Serbarea de la Putna”, organizată de studenții români din Viena. Serbarea a fost gândită, inițial, pentru 15 august 1870, însă factori care nu au depins de organizatori au dus la amânarea ei cu un an. Presa vremii a reflectat îndeaproape pregătirile pentru Serbare și manifestarea în sine.
Ne propunem să reconstituim, în baza relatărilor presei de atunci, a comunicatelor și rapoartelor publicate, acțiunile care au premers Serbării, precum și evenimentul ca atare.
Textul este o continuare a prezentării evenimentelor legate de Serbarea de la Putna.
13 august 1871: „Cându (…) sosi ajunulu zilei de solemnitate, o enorma mulţime de trăsuri se îndesau spre Putna, si numorul óspețiloru crescu atâtu de mult, încâtu trecea peste tóte asceptările comitetului conducetoriu. Dificutățile ivite la improvisarea, în interiorulu monastirei, de paturi rustice, și îngrigirea de locuinție pe la sătenii romani din comuna, ni dedera multu de lucru; grația ceriului, mulţimea óspețiloru potu dobândi adăpostu în contra recei clime de la munte”, scria „Albina”.
„Una din dificultăţile cu care mai avu să se lupte comitetulu conducetoriu fù réua voinția și panica sătenilor din comuna, carii, la ivirea primului stindardu, începură a se înngrozi și a respăndi vorba că Putna va fi teatrul unui sângeros război. Se zice că niște intrige provenite de la cei ce voiau ca serbarea să cadă, agitaseră de mai înainte spiritele din Bucovina („Albina Românească”, 09/21.09.1871).
14/26 august 1871: Ziua în care cea mai mare parte din oaspeți sosi. Doi membri ai comitetului cu însemne tricolore îi întâmpinară călări la Vicov, iar la sosirea în mănăstire fură salutaţi cu câte trei salve. Până noaptea târziu, oaspeții se îmbulzeau mereu („Albina Românească”, 9/21 septembrie 1871).
10.00: Începutul Serbării cu slujba religioasă, anunțată la intrarea în biserică cu 21 de salve și tragerea tuturor clopotelor. Oficiul se împlinește de cinci preoţi și un diacon, asistați de călugării mănăstirii, a sfinților episcopi Filaret Scriban și Ios. Bobulescu, archimandritul Ieronim Butureanu, delegaţii Mitropoliei din Iași, de alți clerici, prefectul țării și de nenumărați oaspeți („Albina Românească”, 9/21 septembrie 1871). Iluminație solemnă a besericii și a întregii mănăstiri: arcul de triumf și aleea de brazi ce conducea de la porticul festiv până la mănăstire. Admirabile procesiuni, sub o lună strălucitoare, au făcut ca acest început să dureze până seara târziu, când numeroase trăsuri cu alți oaspeți urmau să sosească la mănăstire („Albina Românească”, 9/21 septembrie 1871).
De la poarta mănăstirii, împodobită cu cetină sau crengi de brad, de la murele căreia se înălțau două stindarde cu culorile naționale și pe care se observa, de departe chiar, săpată în piatră, marca Domniloru Moldovei, cu bourul tradițional, delfinii, luna și soarele, de la această poartă se întindea aleea de brazi care conducea la porticul festiv.
La mijlocul aleei se ridica un arc de triumf, cu inscripțiunea, în litere aurite: „Memoriei lui Ștefanu celu Mare”, ornat cu o frumoasă marcă aurie a Domnilor Moldovei, apoi în mod simetric cu diferite stindarde, între care tricolorul național, fâlfâind la mijloc, la loc de onoare, întocmai după spusele baladei „Romanesculu stégu, cu fala,/ Fâlfâie falnicu in ceriu!” În apropiere, pe un șes la poalele muntelui umbrit de mii de mii de brazi, cari semăna cu tot atâţia viteji oșteni, se întindea pe coloane porticul festiv, acoperit asemenea cu ramuri verzi de cetină, împletit cu ghirlande și presărat cu flamuri. În frunte, la intrarea principală, strălucea marca României libere, dulce simbol al aspirațiunilor tuturor românilor, cum și alte diferite mărci ale țărilor române ce compun Dacia, steme datorate penelului distinsului nostru pictor român E. Bucescu.
Seara, câteva zeci de salve, date la un anume semnal de sătenii români, așezați pe culmile dealurilor învecinate, vestiră începutul Serbării („Albina Românească”, 9/21 septembrie 1871).
15/27 august 1871: Trei ronduri de salve succesive anunță adunarea oaspeților în porticul festiv.
Membrii comitetului – Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Gribovschi, P. Danu, Cocinschi, V. Moraru, Șt. Ciurcu, I. Lutia (Viena) A. Brătescu, G.Dem. Teodorescu, Gr.G. Tocilescu (București), Resu, Iromescu, Maroneanu (Iași), A.D. Xenopol (Berlin) –, incinsi cu eșarfe tricolore, purtând cocarde naționale și în ținută de gală, înconjurați de junimea academică, care de asemenea purta cocarde, felicitară de buna venire pe vizitatori, al caror număr crescuse și mai mult. Președintele comitetului rosti de pe tribuna, sub cerul liber, în fața porticului, cuvântarea sa inaugurală, serioase considerațiuni asupra cauzelor existenței noastre naționale națiunale și a mobilului ce atrăgea la Putna atâtea mii de inim: „Bine ați venit, fraților! Vă salut la mormântul lui Ștefan cel Mare!”
Adunarea intră apoi în biserică, așezându-se după ordinea stabilită: clerul, comitetul, reprezentanții, celălalt public etc. („Albina Românească”, 9/21 septembrie 1871).
Nouă salve anunță începerea sfintei liturghii, săvârșite de egumen, clerul din mănăstire și din comunele învecinate.
Preacuvioșia sa, Părintele Egumen al mănăstirei Putna, Arcadiu Ciupercoviciu, ține o predică în care accentuează pioasele sentimente ale stramoșiloru noștri, credința urmată de victorii a marelui fondator al mănăstirii și bunele exemple urmate de merituoșii și demnii urmaşi din familia lui Ștefan. În timpul predicii, garda de onoare, formată din patru membri ai comitetului stau la mormântul lui Ștefan cel Mare.
După predică, clerul în veșminte sacre, purtând icoane, evanghelii, cruci și stindarde, urmat de membrii comitetului, de diferiţi representanți, de numerosul public, de domni și doamne – mai ales din Bucovina și Moldova –, între două şiruri de juni academici, se îndreaptă spre porticul festiv, unde pe o masă se aflau învelite cu crep negru urna consacrativă de argint, cele două magnifice epitafe și stindardele, între care al doamnei Haralambie din Craiova se distingea prin frumosul portret al marelui Ștefan, prin bogăția și inscripțiile cu care era ornat. Se dezvelește și se sfințește urna consacrativă, epitaful Doamnelor din România, a celor din Bucovina, a flamurei Doamnei Haralambie, a Doamnelor din Iași și a institutului de bele-arte.
Procesiunea la porticul festiv e salutată de salve. Se sfințesc darurile.
A.D. Xenopol rostește cuvântarea festivă. Corul Junilor români intonează „Imnul religios”, compus anume de V. Alecsandri, muzica de A. Flechtenmacher. Se citesc inscripțiunile de pe daruri.
Procesiunea se întoarce în biserică spre încheierea sfintei liturghii.
După liturghie, oaspeții se așează pe băncile construite în pertieu, spre a prânzi la masa comună în portic.
Primul toast fu rostit de președintele comitetului în sănătatea imperatorului Austriei – după datina autoritară a țărilor sub dualism. Dl Reni, administratorul Bucovinei, român de naționalitate, mulțumi din partea guvernului austro-maghiar comitetului și întregii adunări pentru frumoasa atitudine, ordine și aspirațiuni. Au urmat diferite toaste, ținute de bărbaţi ca dnii Sbierea, Bosie, Lupașcu, Silagi etc. etc. pentru prosperitatea poporului, a națiunii, pentru revendicarea drepturilor străvechi („Albina Românească”, 9/21 septembrie 1871).
După vecernie, urmează iluminarea mănăstirii și focuri bengaleze pe culmile munților.
Veselia se încheie după miezul nopții, luminată de focurile de rășină aprinse de culmile munților.
16/28 august 1871:
Junimea academică, diferiţi reprezentanți, clerul și autorităţile publice se adună în portic și merg la biserică pentru a asista la sfânta liturghie.
Urmează ieșirea cu procesiunea pentru aducerea darurilor în biserică.
Preacuvioșia sa, Părintele Egumen al mănăstirei Putna, Arcadiu Ciupercoviciu dă citire „Cuvântului de îngropațiune la mortea lui Stefanu celu Mare”.
După intrarea în biserică, parastasul de pomenire.
La îngenuncherea generală cu citirea rugăciunii de iertare, corul intonează, din nou, „Imnul lui Ștefan cel Mare”.
40 de salve și sunetulu „Bugii” anunță așezarea darurilor pe mormânt.
Masa comună în portic.
Serbarea se încheie cu discursul președintelui („Federațiunea” din 6.09/25.08.1871).
15 august 1871: „Albina” publică telegrama: „Putna, 15/27 aug. 1871. Serbarea în memoria lui Ștefanu celu Mare e strălucita. Sunt la 8000 de oaspeți. România e foarte reprezentată. Reportu detaliatu va urmá” („Albina”, 19/31.08.1871).
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu
