ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a oficiat astăzi, la Mănăstirea Trei Ierarhi Iaşi, slujba de pomenire pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi pentru înfăptuitorii Unirii Principatelor Române. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îşi doarme somnul de veci în Mănăstirea Trei Ierarhi.
După slujbă, ÎPS Teofan a arătat că „Alexandru Ioan Cuza a întruchipat în sine şi într-o formă văzută năzuinţele românilor de a avea o ţară, un domn, un corp legiuitor” şi s-a luptat după realizarea Unirii pentru menţinerea acesteia, pentru că au fost tendinţe centrifuge din interior şi unele din marile puteri garante voiau slăbirea noii entităţi statale care a apărut atunci.
„Au trecut 163 de ani de la acel moment. Cum acel moment a fost un diamant cu multe feţe strălucitoare, menţionez aici două dintre ele care pot fi constituite ca mesaj peste decenii pentru noi, cei de astăzi şi cei care vor veni după noi, cât Dumnezeu ne va mai ţine întru fiinţă şi anume – Unirea din ianuarie 1859 s-a realizat sub ocrotirea lui Dumnezeu cel atotputernic. Dumnezeu a ascultat suspinurile cele grăite şi cele negrăite ale românilor şi, precum românii au ascultat glasul Domnului şi Dumnezeu a receptat strigarea românilor. De altfel, Voievodul Alexandru Ioan Cuza, cel puţin de două ori, în 1860 şi 1861, adresându-se mulţimii în legătură cu Unirea realizată, a rostit frumoasele şi adânci cuvinte <românii nu au uitat niciodată pe Dumnezeul părinţilor lor, de aceea nici Dumnezeu nu i-a uitat pe români>”, a spus ÎPS Teofan.
„Dumnezeu să-i odihnească pe făuritorii Unirii în lumina Împărăţiei Sale”
Potrivit Ierarhului, „al doilea gând legat de mesajul pe care Unirea ni-l transmite este legat de ceea ce s-a întâmplat atunci cu consecinţe şi doriri de realizare şi în vremea noastră şi anume că naţiunea are ultimul cuvânt în ceea ce priveşte destinul său, viitorul său”. „Puterile garante au dorit o altă formă de unire, românii, prin bărbaţi de seamă au adâncit acea formă, i-au dat o consistenţă şi au pus marile puteri ale vremii în faţa faptului împlinit. Acestea, marile puteri, au recunoscut în cele din urmă, dorinţa românilor de a avea un singur domn, de a avea o singură capitală, un singur corp legiuitor, de a avea o singură biserică ortodoxă. Dumnezeu să le ierte păcatele, că au fost şi ei oameni, să-i odihnească pe făuritorii Unirii în lumina împărăţiei Sale, că mult bine au făcut naţiunii române. Iar nouă să ne dăruiască Dumnezeu puterea de a recepta mesajul lor la 163 de ani din momentul extraordinar ca adâncime, cuprindere şi înălţime cu care Dumnezeu a binecuvântat naţiunea română. Veşnica lor pomenire”, a concluzionat ÎPS Teofan.
