joi, martie 28, 2024
AcasăLocal BTConac devenit casă pentru oamenii nimănui (video)

Conac devenit casă pentru oamenii nimănui (video)

Dumnezeu lucrează prin oameni cu suflet mare care nu se gândesc la confortul propriu, ci cum să aline durerea şi amarul unor vieţi chinuite. Aşa s-ar putea rezuma extraordinara poveste a doi tineri soţi, care au salvat de la moarte sigură semeni care trăiau sub cerul liber.

După ani la rând în care s-au îngrijit de cei fără adăpost şi le-au dus mâncare caldă şi haine, Ionela şi Cristi Tudose Ivan, reprezentanţii Asociaţiei HAPPY, au decis să facă mai mult pentru aceşti oameni. Aşa a luat naştere un proiect de suflet, oază de speranţă, linişte şi siguranţă pentru oamenii străzii.

Un fost conac din Rădeni – Frumuşica a devenit casă pentru 18 persoane cu care soarta nu a fost deloc darnică. Printre ei sunt şi patru tineri care îi ajută pe cei bătrâni. Ionela şi Cristi au decis să-şi deschidă casa pentru toţi cei de pe stradă. Nu e cămin, nu e centru social, ci o casă pentru familia lor care se măreşte pe zi ce trece.

Poveşti impresionante

Cei din Casa Nicolae au poveşti de viaţă tulburătoare. Ani la rând au stat pe stradă, şi de foarte puţine ori au avut parte de înţelegere, de o vorbă bună sau de o mână întinsă. Au găsit în Casa Nicolae căldura unui cămin adevărat şi oameni cărora le pasă de semeni.

Este un proiect de suflet pentru oameni care altfel erau condamnaţi la moarte. „Aşa a rânduit Dumnezeu. Casa Nicolae îi are drept ocrotitori pe Sfântul Ierarh Nicolae şi pe Sfântul Iosif cel Milostiv. Casa Nicolae a fost sfinţită pe 12 decembrie 2021, când creştinii îl cinstesc pe Sfântul Spiridon. Primii oaspeţi au ajuns aici de Sfântul Nicolae. Direct din spital”, spune Vlad Plăcintă, preşedintele Asociaţiei „Salvează o Inimă”, cel care sprijină acest proiect de suflet.

Unul dintre bătrânii de aici a stat 20 de ani în Gara de Nord. A ajuns în spital şi, având buletin de Botoşani, a fost trimis la spitalul de Psihiatrie Botoşani şi de acolo a ajuns în Casa Nicolae. La început nu interacţiona cu nimeni, însă încet – încet a ajuns să comunice cu cei din jur.

Costel, unul dintre tineri, este cunoştinţă veche a soţilor Ionela şi Cristi Ivan. Se ştiu de 25 de ani. A crescut la o casă de copii din Dorohoi, a mai stat la Centrul de noapte al Primăriei Botoşani şi acum este un om de bază la Casa Nicolae.

Pe ei i-am salvat. Sunt şi ei oameni. S-au integrat total şi au aici casa lor, ce le-a lipsit o viaţă. Noi ne dorim din tot sufletul să nu mai fie oameni pe stradă”, spune Cristi Tudose Ivan.

Dormitorul este un spaţiu primitor. Fiecare are patul său cu tot ce-i trebuie. Două televizoare le ţin de urât celor care stau mai mult în pat.

„Familia mă tratează ca pe un străin”

Aici sunt de o lună şi jumătate şi mă simt foarte bine. Am pareză pe partea dreaptă. Am familie, mamă, soţie, trei copii, dar nu mai vor să ştie de mine. M-au dus cu salvarea acasă şi nu m-au primit, Au zis că nu au cu ce să mă întreţină, că nu am pensie. Aici am găsit o adevărată casă, linişte. Să le dea Dumnezeu sănătate celor care m-au ajutat. Doar o nepoată mai ţine legătura cu mine. Familia mă tratează ca pe un străin, de când m-am îmbolnăvit. Am găsit aici oameni cu suflet mare care mă ajută”, a spus plângând Petru S.

Câteva paturi mai încolo, am găsit un alt bărbat. Are probleme cu picioarele. „Boală veche, spune el. Un diabet, dar am lucrat şi la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Am fost 36 de ani şofer. Acum am pensie de boală, doar 850 de lei. Am stat ani la rând în chirie şi toată cheltuiala la familia respectivă era suportată de mine. Am ajuns la Spitalul Judeţean şi de acolo, aici. Aici mă simt foarte bine şi le mulţumesc foarte frumos binefăcătorilor noştri. Aici suntem o mare familie”, a spus Nicolae A. Îşi aminteşte că acolo, la Canal, a fost un al doilea Auschwitz.

Ieri a a împlinit 60 de ani şi a fost sărbătorit de marea şi noua lui familie.

„Nu mai suntem boschetari”

În Casa Nicolae locuiesc acum şi doi fraţi, de 61, respectiv 55 de ani. „Am avut casă, dar nu am mai putut plăti datoriile şi am fost nevoiţi să o vindem pe nimic. Aşa am ajuns pe stradă. Vreo opt ani am dormit mai sub un balcon, mai într-o grădină părăsită. Nu ştiam dimineaţa unde vom dormi la noapte. Acum am ajuns aici şi este extraordinar. E nemaipomenit. Ne înţelegem foarte bine”, a declarat Costică B. El îşi aminteşte că, atunci când erau pe stradă, domnul Cristi venea la ei mereu cu mâncare.

Şi cu o vorbă bună. Conta foarte mult. Lumea se uită <măi boschetarule>, dar nu se întreabă cum am ajuns acolo. Conta mult o vorbă bună. Acum ne simţim din nou oameni. Nu mai suntem boschetari. Contează mult să dormi liniştit, să pui capul jos şi să ştii că nu vine nimeni să te alunge. Le mulţumim mult. Niciodată nu au spus nu la o cerere de-a noastră”, a mai spus el.

Roxana A. a stat în Centrul Prietenia, după care o perioadă a stat în chirie.

Cu ajutorul domnului Cristi şi doamnei Ionela am ajuns aici. Ei sunt alături de noi la orice durere pe care o avem, ne sprijină. Noi îi considerăm părinţii noştri, aici e casa noastră. E ca o familie adevărată şi îi iubim foarte mult. Ei ne ajută la orice avem nevoie şi noi îi apreciem foarte mult. Ne ajută, ne sprijină, ne dau sfaturi foarte bune.

Mama mea este plecată la Cluj, tata a decedat. Nu am avut familie adevărată. Prin ei simt toată iubirea de familie, ei ne ajută. Îi considerăm părinţii noştri. Ei ne dau mare ajutor, contează foarte mult să ne sprijine cineva, să ne iubească”, s-a confesat tânăra. Cât a vorbit, Roxana a plâns. Dar parcă erau lacrimi de bucurie şi de recunoştinţă pentru binefăcătorii ei.

„Mai mult m-a ajutat domnul Cristi decât fraţii sau surorile”

La etaj încă se lucrează la amenajarea unor camere. Aici om de bază este nenea Petrică. A pierdut o fetiţă la şase luni. Este înmormântată în Cimitirul Pacea. O altă fată este în Portugalia şi un băiat în Australia. A stat pe stradă aproape 20 de ani, din 2002, când a divorţat.

Mai mult m-a ajutat domnul Cristi, decât fraţii sau surorile mele. Ei când au avut nevoie m-au chemat. După ce au terminat treaba „mergi că nu mai am loc, mi-a venit băiatul, mi-a venit fata, nepotul şi tot aşa>. Aici este căldurică, mâncărică, este de îmbrăcat, de încălţat. Mulţumesc bunului Dumnezeu”, a spus el.

Şi cum faptele bune au o putere extraordinară, mulţi oameni cu suflet mare îi sprijină pe cei doi tineri şi pe marea lor familie. Produse alimentare, haine, produse de igienă şi tot ce mai este necesar pentru o casă mare. Toţi cei din Casa Nicolae aşteaptă cu emoţie primăvara, când va înverzi totul în jur. Pe lângă casă sunt mulţi copaci. Se fac planuri şi pentru o mică grădină de legume. Dar peste toate domină armonia şi bucuria unor oameni salvaţi de la chin.

Deja ai votat!
Botoșani
cer acoperit de nori
12.2 ° C
12.2 °
10.6 °
71 %
6.3kmh
100 %
joi
20 °
vin
16 °
sâm
22 °
Dum
24 °
lun
25 °

CARICATURA ZILEI

Joi

POZA ZILEI

Gata, au rezolvat cu circulația în centru. Ori se terminase programul și n-au mai apucat să strângă, cine știe.

EDITORIAL

Anul electoral 2024... Alegerile sunt din ce în ce mai aproape, deci e de așteptat ca lupta între poftitorii de ciolan să se intensifice....

EPIGRAMA ZILEI

Mi-a șoptit o viorea C-o să-mi dai inima ta Și m-am întrebat instant: O fi vorba de... transplant? -Dumitru MONACU

HAPPY CINEMA

POLITICĂ EDITORIALĂ

Politica editorială a Monitorului de Botoșani

Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...

ÎN ATENȚIA CITITORILOR

În atenţia cititorilor

Este foarte important pentru redacţia noastră  să ofere cititorilor  posibilitatea de a comunica cu noi  rapid şi uşor. Astfel, pentru: - a ne aduce la...

MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ

Codul de conduită al jurnalistului

În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise: - Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...