Tot în 1899 e menționat și noul sat, Călărași, înființat la 1880 cu noii împroprietăriți însurăței pe moșia Ciornohal. Satul avea o suprafață de 1.436 ha de pământ ale locuitorilor și o populație de 193 de familii, cu 1.012 suflete. Se mai arată că locuitorii din acest sat sunt veniți din plasa Siret, comunele Salcea și Călinești, cei mai mulți fiind ruși. Satul avea o școală mixtă, întreținută de comună, cu un învățător și 29 de școlari, dispunând și de un lot agricol de 8,50 ha de pământ. În recensămintele ce au urmat, populația satului va fi în creștere continuă: 1.698 locuitori în 1912, respectiv 1.908 locuitori în 1930. La sfârșitul secolului al XIX-lea vor fi înființate și celelalte două sate ale comunei, Pleșani și Libertatea, prin împroprietăriri cu terenuri de pe aceeași moșie Ciornohal. Un raport din 1905 al primarului comunei Rânghilești arată că pe moșia statului Ciornohal s-au vândut 259 de loturi, pe care s-au înființat satele Pleșani (în 1893) și Libertatea (în 1898). În vatra satului Pleșani se stabiliseră 148 dintre cei 193 de cumpărători de loturi, majoritatea veniți din sate aflate la distanțe mari, precum Borzești, Știubieni, Cucorăni, Cristești, Mănăstireni etc. În același timp, în vatra satului Libertatea se strămutaseră doar 37 dintre cei 66 de cumpărători, cu toții din comuna Rânghilești. Prima mențiune oficială a satului Pleșani este din 1896, iar a satului Libertatea din aprilie 1908. Din 1932, ambele sate fac parte din comuna Călărași. Cu prilejul legii agrare din 1921, locuitorii din satul Călărași au primit pământ de la Ministerul Domeniilor, cei din Ciornohal de la Răuseni, cei din Libertatea de la Santa Mare, iar cei din Pleșani de la Rânghilești. Au fost împroprietărite 500 de familii de țărani, cu un total de 1.698,50 ha de pământ, alte 636,50 ha formând pământul comunal. Reforma agrară comunistă, din 1945, a mai dat țăranilor fără pământ din comuna Călărași încă 304,50 ha de pământ, pentru care comuna trebuia să dea anual, timp de zece ani, câte 1.000 kg de grâu/ha, alte 421,50 ha de pământ revenind țăranilor ce avuseseră pământ puțin, pentru aceasta trebuind să plătească tot câte 1.000 de kg de grâu/ha anual, dar timp de 20 de ani. Speranța de mai bine a țăranilor a durat puțin, pentru că între 1961-1962, la finalul procesului de colectivizare a agriculturii, în Ciornohal și Călărași țăranii au fost nevoiți să-și cedeze pământurile GAC-urilor înființate atunci. Potrivit datelor INS, la 1 ianuarie 2014 populația stabilă a comunei însuma 3.468 locuitori, în scădere față de cifrele furnizate de recensământul din 2011, când fuseseră înregistrați 3.553 de locuitori.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
