În 1898, Băbicenii erau comună rurală în plasa Ștefănești, având în compunere satele Băbiceni, Bârsănești, Broșteni și Guranda. Satul Băbiceni era așezat pe valea și partea dreaptă a pârâului Corogea, moșia având o întindere de 1199 ha și 375 de locuitori, majoritatea români, existând și câțiva evrei. În sat existau o biserică, ridicată între 1889-1891 de boierii George și Eufrosina Cosmovici (din aceeași familie cu Maria, mama lui George Enescu), biserica fiind deservită de un preot și doi cântăreți, precum și o școală mixtă în care un învățător preda la 57 de băieți și 15 fete. Tot atunci, Bârsăneștii aveau o suprafață de 1209 ha și o pădure de stejar de 20 de ha, iar populația număra 234 de suflete, 50 de locuitori fiind contribuabili. La Broșteni, 241 de oameni trăiau pe o moșie cu suprafața de 594 de ha. Ei dețineau 187 vite cornute, 34 de cai, 1062 de capre, 146 de porci și 70 de stupi. În 1900, Guranda avea o suprafață de 1969 ha de teren, din care 640 ha de pădure. Acolo trăiau 149 de familii cu 449 de suflete. Satul avea o biserică la care slujea un preot ajutat de doi cântăreți. În același an, Durneștii Brănișteanului erau satul reședință al comunei cu același nume. Tot în 1900, existau două așezări Cucuteni. Cucutenii-Răzăși, numiți și Pelini (vezi, mai sus, Pelin și Anița Pelinoaia, proprietara de la 1774 a satului) erau situați pe dealul și valea Pelinului. Aveau o suprafață de 507 ha și o populație de 49 de familii, sau 206 suflete. Cei 76 de contribuabili erau „vechi locuitori răzeși, cari se ocupă cu agricultura și creșterea vitelor și au 14 ha vii pe Hârtopul-Viilor, cari produc 220 hectolitri vin”. Satul Cucuteni-Tufescu, situat pe un podiș înclinat spre sud-est și pe Valea Pârâului Cucutenilor, avea o moșie de 872 ha, din care 143 de ha erau ale celor 143 de locuitori. În satul străbătut prin mijloc de șoseaua Botoșani-Ștefănești se afla o biserică de zid, cu un preot și doi cântăreți. De asemenea, existau patru iazuri și o moară de apă. În 1921, moșia satului Bârsănești era a Dr. Maria Capșa, locuitorii de acolo fiind împroprietăriți cu 252 ha de pământ, alte 116 ha devenind pământ comunal. 428 de locuitori ai comunei Durnești, ce includea satele Durnești, Băbiceni, Broșteni și Durnești-Cucuteni, au primit în total 1896 ha de pământ. Băbicenii erau atunci ai colonelului A. Salaiz, în timp ce moșia Durnești-Cucuteni era a moștenitorilor marelui om politic P.P. Carp, Ion (Jean), Grigore și Elisabeta (Elsa), devenită Sturza prin căsătorie. În sfârșit, în 1945, când comuna Durnești avea actuala configurație, reforma agrară comunistă a dat la 653 de țărani suprafața de 709 ha de pământ. Nu putem încheia fără a aminti de mănăstirea Guranda, ridicată în 1945 prin osârdia Maicii Teodora Voloșincu, având inițial hramul Eroii Neamului, în amintirea eroilor comunei căzuți în al doilea război mondial. Comuniștii distrug așezământul în anii `60 ai secolului trecut, dar după 1989 fosta stareță și ctitoră, Maica Teodora ridică din nou mănăstirea și o nouă biserică, dărâmată în 2012 și înlocuită cu alta, având hramul Sfânta Treime și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
