Conacul Alexandrescu din localitatea Guranda, una dintre cele mai remarcabile construcții din Botoșani, este inclus pe lista monumentelor istorice ale județului.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
Considerat o adevărată „bijuterie arhitectonică”, acest imobil se întinde pe 1.334 metri pătrați și beneficiază de un teren de câteva zeci de hectare, inclusiv un lac de două hectare.
Finalizat sub semnătura unui arhitect venețian
Conacul Alexandrescu a fost ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea, la comanda soților Mihai și Mathilde Alexandrescu. Mihai, un boier valah stabilit în Moldova, a construit reședința în jurul anului 1890.
„Aflată la aproximativ 40 de km de Botoșani, moșia familiei Alexandrescu avea să devină nu doar reședință, ci și sursă de venit, domeniul fiind extins cu sute de hectare”, au spus reprezentanții Centrului Național de Informare și Promovare Turistică (CNIPT) Botoșani.
Construcția principală a fost finalizată în 1905, sub semnătura unui arhitect venețian, iar imobilul împrumută elemente de arhitectură tipică vremurilor trecute, fiind punctat de detalii decorative care îi conferă un aspect aparte, monumental – de exemplu, cărămida folosită în decorarea ancadramentelor și cadrelor de lemn sau micile balconașe din fațadă.
Moștenirea și perioada comunistă
Moștenitoarea conacului, Yvonne Alexandrescu, s-a căsătorit cu Ion Cantacuzino și a devenit parte din marea familie Cantacuzino. Împreună au avut o fiică, Claudina, născută în 1914.
„După exproprierile din cursul anului 1948, conacul intră în posesia statului comunist, care, din 1949, instalează în conacul de la Guranda o unitate spitalicească, mai exact un spital de pneumoftiziologie”, au precizat reprezentanții CNIPT.
În anii 2000, conacul a reintrat în proprietatea familiei Alexandrescu, prin moștenitorii săi, iar astăzi este un important obiectiv turistic și istoric în județul Botoșani.
