În primul rând, Recep Tayyip Erdogan a câștigat o cursă inegală, în care adversarul său a pornit de pe o poziție de netă inferioritate. Cu mii de activiști și jurnaliști aruncați în închisori, cu un adevărat boicot mediatic din partea unei prese controlate, cu rețele sociale blocate sau atent supravegheate.
Nu știm exact dacă numărul de voturi comunicat reprezintă cu adevărat realitatea din urne, în condițiile în care Erdogan stăpânește cu mână de fier administrația, justiția și comisia electorală. Dar aceste lucruri contează acum puțin spre deloc, câtă vreme rămânerea lui Erdogan la putere este acceptată de democrații și salutată de liderii autoritari din întreaga lume.
În discursul său victorios, liderul de la Ankara a vorbit despre „un festival al democrației”. Nu a fost decât o butaforie. Și toată lumea o știe dar se face că nu vede. O știu și democrațiile, dar dintr-o mie de motive sunt obligate să lucreze cu Turcia așa cum este ea.
Materialul integral îl puteţi citi aici.
