Monitorul de Botosani

MONITORUL de BOTOŞANI MIERCURI, 7 MAI 2025 12 CALEIDOSCOP Î ntr-o lume tot mai polarizată, artele și știi- nțele umaniste joacă un rol esențial în susține- rea democrației. Ele culti- vă gândirea critică, dialo- gul deschis, inteligența emoțională și înțelegerea perspectivelor diferite - toate acestea fiind esenția- le pentru o societate demo- cratică sănătoasă. De ase- menea, persoanele care participă la activități cultu- rale sunt mult mai predis- puse să se implice în viața civică și democratică. Cheltuielile pentru cultură Cu toate acestea, modul în care sunt finanțate artele diferă semnificativ de la o țară la alta, mai ales în perioade de dificultăți eco- nomice sau schimbări majore. De exemplu, în timpul și după pandemie, unele țări din UE au cres- cut cheltuielile publice pentru cultură, în timp ce altele au făcut reduceri semnificative. Motivele acestor atitu- dini contrastante sunt variate - de la valorile cul- turale locale, la prioritățile economice în schimbare și dinamica politică. Însă, în esență, strategiile diferite de finanțare reflectă atitu- dini diferite față de două întrebări fundamentale: Ce contribuție are arta în vre- muri de criză? Și cum își exprimă comunitățile expe- riențele de incertitudine? Așa cum susțin în car- tea mea recentă, „Facing Crisis: Art as Politics in Fourteenth-Century Veni- ce” - „Înfruntând criza: arta ca politică în Veneția din secolul al XIV-lea”, orașul medieval Veneția oferă un exemplu istoric remarcabil pentru a aborda aceste întrebări. Între secolele VI și XII, Veneția a evoluat într-un oraș-stat independent, condus de un consiliu ales și de un șef de stat ales, numit doge. Fiind așezat pe o insulă, orașul nu dispunea de toate resursele necesare supraviețuirii, așa că a sta- bilit rapid rețele comercia- le maritime puternice în întregul bazin meditera- nean. Treptat, s-a transfor- mat într-un imperiu comercial internațional, dobândind teritorii strate- gice de-a lungul coastei estice a Adriaticii, în Gre- cia și în Marea Egee. Până la mijlocul secolu- lui al XIV-lea, Veneția devenise o mare putere globală. Totuși, între anii 1340 și 1355, orașul s-a confruntat cu foamete, ciumă, un cutremur vio- lent și conflicte militare intense cu Genova și cu otomanii. Criza care a dat „reset” În interiorul orașului, Veneția a trebuit să facă față unor tensiuni politice dramatice (inclusiv o lovi- tură de stat și execuția publică a unui doge în 1355), pe măsură ce cetățenii care nu aparți- neau nobilimii erau treptat excluși din funcțiile publi- ce. Remarcabil este faptul că tocmai în această perioadă de criză acută, guvernul a inițiat o serie de proiecte artistice ambițioa- se în biserica San Marco. Un nou baptisteriu și o capelă dedicată Sfântului Isidor din Chios au fost decorate cu opulență în mozaicuri. În plus, altarul principal - centrul devoțiu- nii religioase pentru cre- dincioși - a fost renovat. Aceasta a inclus transfor- marea prețiosului retablu de aur într-un mecanism spectaculos, capabil să se deschidă și să se închidă pentru a dezvălui imagini diferite în fiecare zi și în timpul sărbătorilor reli- gioase. Aceste proiecte, care au necesitat cheltuieli publice substanțiale într-o perioa- dă de presiune financiară, nu reflectau deloc o activi- tate de rutină pentru facto- rii de decizie venețieni. Dimpotrivă, ele reprezen- tau o componentă esenția- lă a unui răspuns guverna- mental mai amplu la criză. La un nivel, aceste noi inițiative reflectau gama largă de preocupări urgen- te care cuprindeau guver- narea și populația veneția- nă la acea vreme. Retablul pictat, expus pe altarul din San Marco în zilele obi- șnuite, punea accent pe suferința umană, miracole- le și intervențiile sfinților - teme care, probabil, expri- mau nevoia de alinare și speranță în vremuri de incertitudine. Conflictul sângeros cu Genova a influențat, cel mai probabil, decizia de a dedica o capelă Sfântului Isidor. Trupul sfântului fusese adus la Veneția de pe insula grecească Chios, un punct strategic esențial pentru genovezi în secolul al XIV-lea. Pentru vene- țieni, prezența fizică a relicvelor Sfântului Isidor în San Marco oferea alina- re și promisiunea prote- cției și a victoriei, într-un moment în care statul lor era implicat într-un con- flict riscant. În cele din urmă, incer- titudinea legată de natura și limitele cetățeniei și ale autorității politice - o pro- blemă devenită tot mai presantă odată cu expan- siunea teritorială a Vene- ției peste hotare - oferă o cheie valoroasă de inter- pretare a iconografiei din baptisteriu. Aici, apostolii sunt reprezentați în mozaic botezând „națiunile pământului”, oferind astfel o imagine idealizată a uni- tății în diversitate. Totuși, la un alt nivel, proiectele susținute de guvernul venețian în această perioadă reflectau exersarea activă a imagi- nației politice. Într-un mod care poate părea neliniști- tor de familiar pentru unii dintre noi, instabilitatea continuă a Veneției făcea ca metodele tradiționale de luare a deciziilor, de comunicare și de control să nu mai fie eficiente în fața provocărilor cu care se confrunta orașul. Îmbinând sacrul cu laicul Guvernatorii Veneției au răspuns crizei care amenința însăși supra- viețuirea și stabilitatea orașului, precum și funda- mentele sale politice, printr-o strategie amplă de revizuire juridică, institu- țională și istorică, menită să clarifice natura și fun- cțiile statului venețian. Guvernul a reafirmat legile civice ale Veneției și și-a reorganizat tratatele internaționale. Autoritatea dogelui a fost restrânsă treptat, iar în timp au fost clarificate regulile privind accesul la funcții publice. Prima istorie oficială a Veneției a fost finalizată în 1352. În acest context, proiec- tele din San Marco nu exprimau doar anxietatea poporului venețian sau speranțele pentru o reveni- re la stabilitate. Ele repre- zentau punerea bazelor unui nou peisaj politic, vizibil cel mai clar pe peretele estic al baptiste- riului. Trei figuri laice - un doge și doi demnitari - sunt reprezentate ca supli- canți în genunchi în cadrul unui mozaic monumental al Răstignirii. Îmbinând sacrul cu laicul, această imagine oferea un fel de „portret de stat” abstract, care exprima în același timp o realitate politică și sugera un nou ideal politic. Mozaicul îl reprezenta acum pe dogele Veneției ca pe un conducător umil și reda guvernarea ca un efort colectiv. În acest fel, imaginea articula o viziu- ne nouă asupra guvernării, înțeleasă ca serviciu public și responsabilitate împăr- tășită. Această idee, dez- voltată prin reformele politice din Veneția și inspirată din dezbaterile mai largi din alte orașe- stat medievale italiene, a ajuns să influențeze modul occidental de a concepe guvernarea și viața publică până în ziua de azi. Comenzile artistice finanțate de statul venețian nu erau propagandă în sen- sul modern al cuvântului. Mai degrabă, ele ofereau o reflecție vizuală profundă asupra naturii conducerii și a limitelor necesare ale autorității. Ele au aprins o viziune nouă asupra guvernării, care a permis Veneției să navigheze una dintre cele mai turbulente perioade din istoria sa - reamintindu-ne, de aseme- nea, de puterea artei de a inspira și de a imagina vii- toruri noi în vremuri difici- le. Cât de mult bine poate face arta în vremuri de criză Profesorul italian Stefania Gerevini conferenţiar universitar la Universitatea Bocconi scrie în The Conversation despre o utilitate neștiută a artei medievale. Cartea „Înfruntând criza: arta ca politică în Veneția din secolul al XIV-lea” a Stefaniei Gerevini ne vorbeşte despre puterea artei de a inspira și de a imagina viitoruri noi