Monitorul de Botosani

MONITORUL de BOTOŞANI MARŢI, 8 IULIE 2025 12 CALEIDOSCOP Î ntrebat luna trecută dacă intenționează să se alăture Israelului în atacul împotriva Iranului, președintele american Donald Trump a răspuns: „S-ar putea să o fac. S-ar putea să nu o fac. Nimeni nu știe ce voi face” . El a lăsat lumea să creadă că a acceptat o pauză de două săptămâni pentru a permi- te Iranului să reia negocie- rile. Și apoi a bombardat oricum, scrie BBC în debutul unei analize a strategiei adoptate de lide- rul celei mai mari puteri pentru a schimba lumea după placul său. Se contu- rează un tipar: cel mai pre- vizibil lucru la Trump este imprevizibilitatea sa. Se răzgândește. Se contrazi- ce. Este inconsecvent, scrie jurnalistul BBC Allan Little. „[Trump] a pus la punct un sistem de elabo- rare a politicilor extrem de centralizat, probabil cel mai centralizat, cel puțin în domeniul politicii externe, de la Richard Nixon încoace”, afirmă Peter Trubowitz, profesor de relații internaționale la London School of Econo- mics. „Și asta face ca deciziile politice să depin- dă mai mult de caracterul lui Trump, de preferințele și temperamentul său” , adaugă el. Trump a folosit acest lucru în scopuri poli- tice; și-a transformat pro- pria imprevizibilitate într- un atu strategic și politic cheie. A ridicat imprevizi- bilitatea la rang de doctri- nă. Iar acum, trăsătura de personalitate pe care a adus-o la Casa Albă dic- tează politica externă și de securitate. Aceasta schim- bă fața lumii. Politologii numesc acest fenomen „teoria nebunului”, în care un lider mondial încearcă să-și convingă adversarul că este capabil de orice, pentru a obține concesii. Folosită cu succes, aceasta poate fi o formă de coerci- ție, iar Trump crede că îi aduce beneficii, aducând aliații SUA acolo unde dorește. Dar este o abordare care poate funcționa împotriva dușmanilor? Și ar putea fi defectul său faptul că, în loc să fie o șmecherie menită să păcă- lească adversarii, se bazează de fapt pe trăsă- turi de caracter bine stabi- lite și clar documentate, cu efectul că acest com- portament al său devine mai ușor de prevăzut? - se întreabă jurnalistul. Atacuri, insulte și îmbrăţișări Donald Trump și-a început al doilea mandat prezidențial îmbrățișându- l pe președintele rus Vla- dimir Putin și atacând aliații Americii. A insultat Canada, spunând că ar tre- bui să devină al 51-lea stat al SUA. A declarat că este pregătit să ia în considera- re utilizarea forței militare pentru a anexa Groenlan- da, un teritoriu autonom al Danemarcei, aliat al Ame- ricii. Și a spus că SUA ar trebui să recâștige proprie- tatea și controlul asupra Canalului Panama. Arti- colul 5 din Carta NATO obligă fiecare membru să vină în apărarea tuturor celorlalți. Trump a pus la îndoială angajamentul Americii în acest sens. „Cred că articolul 5 este în stare de comă” , a declarat Ben Wallace, fos- tul ministru britanic al apărării. Procurorul gene- ral conservator britanic Dominic Grieve a decla- rat: „Deocamdată, alianța transatlantică s-a înche- iat”. O serie de mesaje text scurse în presă au dezvăluit cultura disprețu- lui din Casa Albă a lui Trump față de aliații euro- peni. „Împărtășesc pe deplin aversiunea ta față de paraziții europeni” , le- a spus secretarul american al apărării, Pete Hegseth, colegilor săi, adăugând „JALNIC”. La München, la începutul acestui an, vicepreședintele lui Trump, JD Vance, a declarat că SUA nu vor mai fi garantul securității europene. Acest lucru pare să fi încheiat 80 de ani de solidaritate transat- lantică. „Ceea ce a făcut Trump este să ridice serioase îndoieli și între- bări cu privire la credibi- litatea angajamentelor internaționale ale Ameri- cii”, spune prof. Trubo- witz. „Am impresia că majoritatea persoanelor din anturajul lui Trump consideră că imprevizibi- litatea este un lucru bun, deoarece îi permite lui Donald Trump să folo- sească influența Americii pentru a obține un câștig maxim... Aceasta este una dintre lecțiile pe care le-a învățat din negocierile din lumea imobiliară” , mai spune Trubowitz. Aborda- rea lui Trump a dat roade. Cu doar patru luni în urmă, premierul britanic Keir Starmer a declarat în Camera Comunelor că Marea Britanie va crește cheltuielile pentru apărare și securitate de la 2,3% din PIB la 2,5%. Luna tre- cută, la summitul NATO, procentul a crescut la 5%, o creștere uriașă, egalată acum de toți ceilalți membri ai Alianței. Previzibilitatea impredictibilului Trump nu este primul președinte american care a aplicat o doctrină a impre- vizibilității. În 1968, când președintele american Richard Nixon încerca să pună capăt războiului din Vietnam, a constatat că inamicul nord-vietnamez era de neclintit. „ La un moment dat, Nixon i-a spus consilierului său pentru securitate naționa- lă, Henry Kissinger: «Ar trebui să le spui negocia- torilor nord-vietnamezi că Nixon e nebun și că nu știi ce va face, așa că ar fi bine să ajungeți la un acord înainte ca lucrurile să o ia razna»” , poveste- ște Michael Desch, profe- sor de relații internaționa- le la Universitatea Notre Dame. „Aceasta este teo- ria nebunului”, adaugă el. Julie Norman, profesoară de politică la University College London, este de acord că există acum o doctrină a imprevizibilită- ții. „Este foarte greu să știi ce se va întâmpla de la o zi la alta” , susține ea. Și aceasta a fost întotdeauna abordarea lui Trump. El a profitat cu succes de repu- tația sa de instabilitate pentru a schimba relațiile transatlantice în domeniul apărării. Și, aparent, pen- tru a-l ține de partea lor, unii lideri europeni l-au flatat și l-au lingușit. Sum- mitul NATO de la Haga de luna trecută a fost un exercițiu de curtenie servi- lă. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, i-a trimis anterior președinte- lui Trump (sau „Dragă Donald”) un mesaj text, pe care Trump l-a făcut public. „Felicitări și mulțumesc pentru acțiu- nea decisivă în Iran, a fost cu adevărat extraordina- ră” , a scris el. Referindu- se la anunțul viitor că toți membrii NATO au conve- nit să crească cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB, el a continuat: „Veți realiza ceva ce NICIUN președinte nu a reușit să facă în ultimele decenii”. Anthony Scaramucci, care a fost director de comuni- care al lui Trump în pri- mul său mandat, a decla- rat: „Domnule Rutte, încearcă să vă facă de râs. Stă literalmente în Air Force One și râde de dumneavoastră” . Și acest lucru s-ar putea dovedi a fi punctul slab al doctrinei imprevizibilității lui Trump: acțiunile lor s-ar putea baza pe ideea că Trump tânjește după adu- lare. Sau că urmărește vic- torii pe termen scurt, pre- ferându-le în detrimentul proceselor lungi și com- plicate. Dacă acesta este cazul și presupunerea lor este corectă, atunci aceas- ta limitează capacitatea lui Trump de a face trucuri pentru a-și păcăli adversa- rii – mai degrabă, el are trăsături de caracter bine stabilite și clar documen- tate, de care ei au devenit conștienți. Adversarii impermeabili la farmec și ameninţări Apoi se pune întrebarea dacă o doctrină a imprevi- zibilității sau teoria nebu- nului pot funcționa asupra adversarilor. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski, un aliat care a fost mustrat de Trump și Vance în Biroul Oval, a acceptat ulterior să acorde Statelor Unite drepturi lucrative de exploatare a resurselor minerale ucrai- nene. Vladimir Putin, pe de altă parte, pare să rămână impermeabil atât la farmecul, cât și la ame- nințările lui Trump. Joi, după o convorbire telefo- nică, Trump s-a declarat „dezamăgit” de faptul că Putin nu era pregătit să pună capăt războiului împotriva Ucrainei. În ceea ce privește Iranul, Trump i-a promis electo- ratului său că va pune capăt implicării americane în „războaiele fără sfârșit” din Orientul Mijlociu. Decizia sa de a ataca instalațiile nucleare iranie- ne a fost probabil cea mai imprevizibilă alegere poli- tică a celui de-al doilea mandat al său până în pre- zent. Întrebarea este dacă va avea efectul dorit, notează jurnalistul BBC. Fostul ministru britanic de externe, William Hague, a susținut că va avea exact efectul opus: va face Ira- nul mai dispus, nu mai puțin dispus, să încerce să obțină arme nucleare. Pro- fesorul Desch este de acord. „Cred că acum este foarte probabil ca Iranul să ia decizia de a continua programul nuclear”, spune el. „Așadar, nu m- ar surprinde dacă ar sta liniștiți și ar face tot ce pot pentru a finaliza ciclul complet al combustibilu- lui și pentru a efectua un test [nuclear]. Cred că lecția lui Saddam Hussein și Muammar Gaddafi nu a fost uitată de alți dictatori care se confruntă cu SUA și cu o potențială schim- bare de regim... Așadar, iranienii vor simți dispe- rată nevoia unui mijloc de descurajare suprem și vor privi spre Saddam și Gad- dafi ca exemple negative și spre Kim Jong Un din Coreea de Nord ca exem- plu pozitiv” , Spune Desch. Unul dintre scena- riile probabile este conso- lidarea Republicii Islami- ce, potrivit lui Mohsen Milani, profesor de politi- că la Universitatea din Florida de Sud și autor al cărții „Iran's Rise and Rivalry with the US in the Middle East” (Ascensiu- nea Iranului și rivalitatea cu SUA în Orientul Mijlo- ciu). „În 1980, când Sad- dam Hussein a atacat Ira- nul, scopul său era pră- bușirea Republicii Islami- ce”, spune el. S-a întâm- plat exact opusul. Acesta era și calculul israelienilor și al americanilor... Că dacă scăpăm de liderii de vârf, Iranul se va preda rapid sau întregul sistem se va prăbuși. O pierdere a încrederii în negocieri? Privind în perspectivă, imprevizibilitatea s-ar putea să nu funcționeze în cazul dușmanilor, dar nu este clar dacă schimbările recente pe care le-a produs în rândul aliaților pot fi menținute. Noul preşedinte american și-a transformat propria imprevizibilitate într-un atu strategic și politic cheie. În ultimul timp apare tot mai des întrebarea dacă SUA mai reprezintă un partener previzibil de dialog Cum folosește Trump „teoria nebunului ” pentru a schimba lumea și-i iese