Monitorul de Botoşani

MONITORUL de BOTOŞANI LUNI, 11 AUGUST 2025 6 LOCAL „Când un astru nou apare pe firmament, gârbovii cititori de stele, dornici de asemenea mosa- fir ceresc, se grăbesc să-i ispiteas- că mersul și caută să-i smulgă taina drumului în goluri. Ajunge să-i socotească o frântură de drum, pentru ca din crâmpeiul acesta să deducă și să întregească toată orbita, descrisă de el printre miile de lumi plutitoare, în jurul unui soare necunoscut. Se întâm- plă însă, adesea ca astrul, rebel, să nu asculte de legea poruncită lui de astronom și să nu se supună cătușelor prea strâmte ale formu- lei ce i-a prescris, și atunci vine prăpădul, acea ciocnire uriașă cu scăpărări și scrâșniri de iad însăl- băticit, între două lumi încinse - sau se dovedește numai că astro- nomul a greșit calculul...” - își începea unul dintre portretele din epocă Ștefan Antim (Șt. Antim, „Alte studii și portrete”, Bucu- rești, Editura „Adevărul” S.A., p. 5-6). Era portretul lui Petre P. Carp, iar acest început i se potri- vește la fel de bine și autorului. Ștefan Antim (tot el, Avram Wechsler), fiul lui Lupu Zarafu, „...la aproape şaizeci de ani, om de statură potrivită, care păşea rar, bătrâneşte, sprijinit de un baston cu mânerul încovoiat, avea părul negru şi o mustaţă galică foarte expresivă. El era de obicei bine informat politiceşte şi în situaţiile nou-create de evenimente punea totdeauna diagnosticul just. Mai puţin vârstnicul Ion Vinea, Zaha- ria Stancu, doctorul Aurel Butea- nu de la Cluj (...) îl înconjurau cu venerația pe care calfele ajunse meșteri o arătau venerabilului breslei. Om foarte cultivat și plin de spirit, șuetele de la masa lui erau o adevărată desfătare, la care puteau fi văzuţi şi criticii Şerban Cioculescu şi Vladimir Streinu”, și-l amintea Vlaicu Bârna (Vlaicu Bârna, „ȘTEFAN ANTIM – un nume uitat”, în: „România litera- ră”, nr. 45, 13 noiembrie 1996, p. 7). Masa era, desigur, la cafeneaua „Corso”, local deschis ziua și noaptea. La 7 seara, veneau aici trișorii care-și căutau victimele; la 10 seara - „cucernițele elegante neînsoțite de bărbați”; la miezul nopții - publicul premierelor și o armată de critici dramatici; la 2 după miezul nopții - fel de fel de oameni lipsiți de identitate; dimi- neața, de la 7 încolo - slujbași superiori ai statului, boieri incon- testabili ai lefurilor fabuloase. Masa, dreptunghiulară destul de mare, era pe „partea stingă a cafenelei, în fund, aproape de marea fereastră a fațadei dinspre Ateneu, și în mijlocul ei, pe un suport de argint, era înfipt un car- ton alb cu numele titularilor: pe cartonașul care indica exclusivita- tea rezervării erau trecute numele lui Victor Eftimiu, N. D. Cocea, Ștefan Antim, Nona Ottescu (directorul Conservatorului), Stănciulescu, Ion Vinea. „Mai scria pe cartonașul acela numele lui Emilian și, imediat după el, numele «Bonzo» al unei splendi- de cățelușe aparținînd lui Emi- lian” (Oscar Lemnaru, Cafeneaua „Corso”, în: „Urzica”, nr. 8, 30 aprilie 1966, p. 4). Când a dispărut „Corso”, Ște- fan Antim era de găsit la Cofetă- ria „Nestor”, care se afla vis-à-vis de locuinţa sa, de pe Calea Victo- riei. Aici sau la Corso, sau în dife- rite alte împrejurări, vorbele de duh ale lui Ștefan Antim au făcut carieră. Iată doar câteva: Bogdan Pitești, care avea faima de șantajist și escroc, se săvârși din viață într-o zi de toam- nă. În toiul vorbelor popii, un țipăt sfâșietor izbucni din pieptul soției lui Bogdan: - Doamne! au dispărut cinci mii de franci și ceasornicul de aur al lui Bogdan!... Din rândurile mulțimii răzbătu un glas care acoperi vacarmul – era al lui Ștefan Antim: -Căutați mortul!... (după: „Urzica”, nr. 10, 31 mai 1966, p. 5). *** V. Cristian scosese o carte des- pre Papa Pius al XI-lea, care a ajuns și în mâna lui Stefan Antim, care, răsfoind-o, a rostit cu amără- ciune, după un moment de reflec- ţie: - Da, văd, ce nu face un ovrei pentru o papă!... (România litera- ră, nr. 45, 13 noiembrie 1996, p. 7). *** În primăvara lui 1944, după bombardamentele americane, care loviseră Bucureștiul, se mutase pe strada Maria Rosetti, 30, pentru că locuinţa lui din Calea Victoriei fusese distrusă. Pe o cartă poştală, datată 18 Mai 1944, îi scria lui Vlaicu Bârnă: „Am primit cartea ta poștală pentru care-ţi mulţumesc. Oricum e ceva pe vremurile acestea. Pro- fit de prezența ta în localitatea în care te găseşti ca să-ţi cer un ser- viciu: trimete-mi vreo duzină de guşe pentru prietenii mei scriitori şi în special pentru criticii literari. Unii sunt ceva mai guşaţi decât opera, alţii viceversa. Cele trime- se de tine le-aş întrebuinţa pentru echilibru sau dacă vrei pentru armonie. Mulţumindu-ţi, mă închin, al tău Şt. Antim” („Româ- nia literară”, nr. 45, 13 noiembrie 1996, p. 9). După decesul său, unica sa fiică, Corina Rosenthal, a emigrat în Israel, unde a funcționat ca pro- fesoară de liceu. Din Kiryat Ata, a furnizat câteva amănunte privind viața și opera tatălui său: „Ștefan Antim (1879 - 1944) s- a născut la Dorohoi, a făcut liceul la Dorohoi și Brăila, apoi faculta- tea de drept. Ca publicist, debu- tează în ziarul «La Roumanie» (1906); a fost redactor la «Ordi- nea»; împreună cu criticul H. Sanielevici a condus revista «Curentul nou»” („Minimum”, nr. 45, 1 decembrie 1990, p. 43). Bibliografia sa este destul de întinsă, fiind destul de frecventa- tă: „Chestia evreiască. Studiu social”, Bucureşti, Librăria Nouă, Carol P. Segal (Tip. J. E. Engel- leiter), 1918; „Chestiunea socială în România”, Bucureşti (Impr. La Roumanie), 1908; „Chestiunea socială în România”, Bucureşti (Impr. La Roumanie), 1908; „Concepţia economică a dreptu- lui. Funcţia dreptului. Dreptul roman. Economia servilă. Codul Napoleon”, Bucureşti (Tip. Gutenberg, IosephGöbl S-sori), 1915; „Fundamentul chestiunii sociale în România”, Bucureşti (Impr. ziar. La Roumanie), 1909; „Intervenţionizmul şi tocmelile agricole, studiu social”, Bucureşti (Impr. La Roumanie), 1907; „La question sociale en Roumanie”, Paris, M. Giard& E. BrièreLibrai- res-Éditeurs (Beaugency, Imp. R. Barrillier), 1912; „Studii sociolo- gice”, Bucureşti (Impr. de La Roumanie), 1907 și altele. A și tradus din H. Heine: „Amintiri duioase” (Bucureşti, 1910) și „Nopţi Florentine” (Bucureşti, 1909). A schițat portretul câtorva poli- ticieni români de anvergură: „Alexandru A. Bădărău. O obser- vaţie critică”, Bucureşti, Librăria Nouă (Inst. de Arte grafice Car- men-Sylva), 1916; „Ion I. C. Bră- tianu. O încercare critică”, Bucu- reşti (Tip. Gutenberg, Joseph Göbl S-sori), 1916; „Un studiu politic”, Ed. II. Bucureşti (Tip. Gutenberg, J. Göbl S-sori), 1918; „Nicolae Gr. Filipescu. O schiţă politică”, Bucureşti, Librăria Nouă (Inst. de Arte grafice Car- men Sylva), 1916; „Petre P. Carp. O cercetare critică”, Bucu- reşti (Tip. Gutenberg, Joseph Göbl S-sori), 1915; „Take Iones- cu. O notiţă critică”, Bucureşti, Inst. de Editură şi Arte grafice Flacăra, 1915. Unii, supărați de felul unui anume portret au i-au dat un vot negativ la împământenire la Cameră. La Senat însă a avut mai multe bile negre decât la Cameră: 12 din 48 („Monitorul Oficial”, nr. 33, 6 martie 1916, p. 315- 316). Însă „adevărul – scria Ștefan Antim în aceeași portretizare a lui Petre P. Carp – e că universul există de-o întreagă vecinicie și lumile care rotesc adâncurile lui, își urmează liniștite drumul ce li s-a hotărât de tărie, iar toate prezi- cerile de prăbușiri în gol au rămas până acum neîmplinite și a biruit totdeauna orânduirea aceea minu- nată a celor văzute și nevăzute” (Șt. Antim, „Alte studii și portre- te”, București, Editura „Adevă- rul” S.A., p. 5-6). Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” Din patrimoniul Memorialului Ipoteşti Ștefan Antim, nepotul lui Lupu Zarafu: vorbe de duh, portrete și alte scrieri