Monitorul de Botoşani

MONITORUL de BOTOŞANI MARȚI, 12 AUGUST 2025 5 LOCAL „Am fost urmăriţi de niște băieţi mai mari pe stradă” Evelina a simțit pe pie- lea ei cum e să fii diferit. Din gimnaziu și până la liceu, stilul ei vestimentar nonconformist a atras eti- cheta de „emo” - un ter- men folosit adesea în bat- jocură. „Eram strigată pe stradă sau în curtea șco- lii, chiar și de copiii mai mici. La un moment dat eram cu grupul meu și am fost urmăriți de niște băieți mai mari pe stradă pentru că nu ne încadram în tiparul lor” , spune ea. În plus, tânăra poveste- ște că psihologul școlii, în loc să o sprijine, dădea prioritate altora, iar ea rămânea cu problemele nerezolvate. Ce spun părinţii ? „Noi vedem doar vârful aisbergului ” În timp ce adolescenții resimt pe deplin presiu- nea mediului digital și lipsa de sprijin real, mulți părinți încă nu conștienti- zează amploarea proble- melor cu care se confrun- tă copiii lor. Deși încear- că să fie prezenți și impli- cați, mulți recunosc că informațiile pe care le primesc sunt fragmentare sau filtrate. „Noi vedem doar vârful aisbergului, ca să spun așa. Copilul vine acasă, spune că a fost o zi nor- mală, eventual că a avut un test. Dar nu știi dacă a fost jignit, exclus sau bătut. Nici nu știi cum să- l ajuți, de unde s-o apuci. Nu vrei să le invadezi inti- mitatea, dar nici nu poți ignora semnalele”, spune mama unei eleve de clasa a VIII-a. O altă mamă recunoa- ște că a aflat târziu că fiul său era ținta bullyingului online. „Nu ne-a spus nicioda- tă nimic. A devenit retras, irascibil și nu mai voia la școală. Inițial, am crezut că e vorba de o răzvrătire, mă certam continuu cu el. Abia după câteva săptă- mâni am găsit niște mesa- je într-un grup de pe tele- fon. Am fost șocată, nu știam cât de rău poate fi”, susține mama băiatului. „Nu ai mereu timp, nici spaţiu sau resurse” Situaţia este complica- tă şi pentru profesori. Nu există în orar ora de „ascultat” sau lecția des- pre „cum să nu frângi un copil cu o privire grăbi- tă”. Și totuși, zi de zi, das- călii sunt martori tăcuți ai unor povești care nu se predau în nicio programă: adolescenți care nu mai vorbesc, care izbucnesc din nimic sau care par absenți chiar și când sunt prezenți. „Vin copii care poartă un bagaj emoţional extrem de greu” Unii vin de acasă poate cu traume, cu lipsuri, cu povești nespuse. Și tu tre- buie să le predai, să le ceri să fie atenți, dar și să ai grijă să nu declanșezi ceva mai rău. Eu nu sunt psiholog, nu sunt asistent social, dar uneori trebuie să fiu toate astea la un loc. Când un copil intră cu ochii în pământ și nu scoate un cuvânt, știi că nu e doar despre o zi proastă. Dar nu ai mereu timp, nici spațiu sau resurse. Te întrebi: îi spun părintelui? Dar dacă părintele e parte din pro- blemă? Dacă îl expun și mai tare?”, a spus un cadru didactic din Botoșani, care își dorește să rămână sub protecția anonimatului. Ce spun specialiştii Felicia Mihai, șef al Complexului de Servicii Comunitare din cadrul DGASPC Botoșani, cu o experiență de peste trei decenii în asistență socia- lă, atrage atenția asupra unei realități tot mai apă- sătoare și anume dezechi- librele emoționale tot mai vizibile la copiii și ado- lescenții din zilele noas- tre, cauzate adesea de lipsa unui cadru afectiv stabil în primii ani de viață. „Din momentul naște- rii venim cu trei funda- mentale de bază: nevoia de autonomie, de control și de competență – adică nevoia de a iubi, de a fi iubit, de a putea și de a ști, de a cunoaște. În momentul în care nu ne sunt îndeplinite aceste nevoi, mai ales în primii trei ani de viață, rămâ- nem pe scena durerii, cu consecințe pe termen scurt, mediu și lung” , explică Felicia Mihai. „Gadgeturi le sunt bone gratuite pentru copiii noștri ” Aceste carențe afective timpurii se reflectă mai târziu în viața adolescen- tului, prin slăbirea legătu- rii emoționale și a încrede- rii, probleme de comporta- ment, anxietate, depresie, rușine, lipsă de valoare și dificultăți de relaționare. „Generația copiilor moderni s-a degradat, cum spun unii, în multe privințe. Creierul nostru este adaptabil și, din păca- te, în ciuda intențiilor bune ale părinților, creie- rul copiilor noștri se dez- voltă pe o direcție greșită. Copiii primesc tot ce doresc, când doresc. Li se oferă gadgeturi ca să stea ocupați. Tehnologia a făcut părinții mai puțin disponibili pentru intera- cțiune reală. Am creat o lume artificială în care nu există plictiseală, iar dis- tracția nelimitată vine cu un preț: sistemul nervos al copiilor, capacitatea lor de concentrare, de a amâna satisfacția dorințe- lor. Gadgeturile sunt bone gratuite pentru copiii noștri” , avertizează repre- zentantul DGASPC Botoșani. „Când copilul se simte neascultat, se refugiază în online” Accesibilitatea emoțio- nală a părinților rămâne „principalul nutrient pen- tru creierul copiilor”. Fără aceasta, copiii se retrag într-o lume digitală care pare mai prietenoasă decât cea de acasă. „Când copilul se simte nevăzut, neascultat sau este criticat și certat, se refugiază în online. Este un mecanism de coping emo- țional, care pe termen lung duce la instalarea depende- nței. Tehnologiile digitale sunt utile doar dacă sunt folosite cu un scop, altfel devin distructive” , spune specialistul. Felicia Mihai subliniază importanța intervenției tim- purii. „Dacă părintele vrea să intervină pentru a schimba ceva în comportamentul copilului la 12 ani, din păcate, este cam târziu. Până atunci trebuie să exis- te un mediu familial securi- zant, bazat pe afecțiune și susținere emoțională. Psi- hologul, psihoterapeutul sau neuropsihiatrul vin în completarea acestui fun- dament, dar nu îl pot înlo- cui” , a adăugat aceasta. Recomandări pentru folosirea gadgeturilor de copii Recomandările din par- tea șefei al Complexului de Servicii Comunitare privind expunerea la ecra- ne sunt clare: 0–3 ani: fără ecrane, indiferent de formă – tele- fon, tabletă, televizor 3–6 ani: maximum 30– 60 de minute pe zi 6–12 ani: maximum două ore pe zi Tot părintele trebuie să controleze nu doar durata, ci și conținutul digital. „Este responsabilitatea lui să știe ce aplicații folo- sește copilul, ce vizionea- ză și dacă acestea sunt benefice și utile”, spune aceasta. Cum trebuie să procedeze părintele când copilul nu vrea să comunice În fața unui adolescent care se închide în sine, sfatul Feliciei Mihai este echilibrul între respecta- rea spațiului personal și empatia activă. „Uneori, tăcerea este modul copilului de a pro- cesa emoțiile. Părintele să fie primul care se apropie și să-l întrebe cu blândețe: «Cum ești? Te simți bine? Sunt aici, te ascult». Fără presiune. Poate printr-o plimbare, o discuție calmă, fără să-l întrebe direct ce s-a întâmplat în momente de furie sau oboseală. Să ne vulnerabilizăm și noi, adulții, să le povestim des- pre propriile dificultăți în adolescență. Este vital pentru copil să vadă că și noi am fost acolo” , a spus aceasta. În plus, aceasta atrage atenția că stabilirea de limite este esențială, dar adolescentul are nevoie și de explicații, nu doar de reguli. „Trebuie să le stabilim anumite limite, dar să îi explicăm acele limite pen- tru că adolescentul nu acceptă limite fără expli- cații. Și trebuie să fim modele pentru ei - dacă petrecem noi înșine ore întregi în online, nu avem cum să le cerem altceva” , adaugă ea. „Este foarte important să îi spunem zilnic că-l iubim” În final, iubirea rămâne cheia, susține șefa Com- plexului de Servicii Comu- nitare din cadrul DGASPC Botoșani. „Dincolo de toate aces- tea este foarte important să îi spunem zilnic că-l iubim, chiar și când pare că nu-i pasă sau ne respin- ge, spunând că e mare și nu mai are nevoie de noi, credeți-mă, are și poate mai mare ca oricând. (...) Creșterea unui copil nu ține doar de mâncarea pe care o mănâncă, de educa- ție, de sportul pe care îl face, ci dragostea este ese- nțială în acest proces. Iubirea contribuie foarte mult la modul în care cre- ștem copii inteligenți și încrezători, echilibrați și sănătoși. Cu cât copiii simt mai mult că primesc căldu- ră și afecțiune, cu atât vor fi mai împliniți, mai echili- brați și mai sănătoși pe măsură ce cresc. Reco- mand părinților să-și îmbrățișeze copiii, are efecte miraculoase” , a conchis Felicia Mihai. Majoritatea copiilor petrec exagerat de mult timp în mediul online Felicia Mihai, expert în asistență social: “În momentul în care nu ne sunt îndeplinite nevoile principale în primii ani de viaţă, rămâ- nem pe scena durerii”