Layout 1

MONITORUL de BOTOŞANI MARȚI, 15 IULIE 2025 5 LOCAL Sfânta Iulita A trăit în vremea împăratului Diocleţian (284-305). A rămas văduvă la puțin timp după nașterea fiului ei, Chiric. Când Diocletian a declanșat persecuțiile împotriva creștini- lor, Sfânta Iulita şi-a luat fiul și a plecat din Iconia în Seleucia. Aici este arestată și dusă înain- tea judecătorului sub acuzația că este creștină. Judecătorul, ca să o facă să-şi lepede credința în Hristos, l-a luat pe Chiric pe genunchi și i-a adresat câteva cuvinte. Chiric, deși avea doar trei ani, a strigat: „Eu sunt cre- știn și vreau cu mama mea!”. În urma acestor cuvinte, judecăto- rul l-a lovit pe Chiric cu picio- rul, iar copilul s-a rostogolit pe treptele de piatră și şi-a dat duhul. După chinuri cumplite, Iulitei i s-a tăiat capul. O parte din sfintele lor moaște se afla la Ohrida, în Biserica Sfintei Năs- cătoare de Dumnezeu Vindecă- toarea. Sfântul Vladimir A fost mare cneaz al Kievu- lui între anii 980-1015 și mare persecutor al creștinilor În anul 987 Vladimir cel Mare a trimis soli în celelalte ţări vecine, spre a cunoaște și celelalte credințe. Când solii au ajuns în Con- stantinopol, după participarea la Sfânta Liturghie, săvârșită în Catedrala Sfânta Sofia, aceștia au spus domnitorului lor: „Nu mai știam dacă ne aflam în cer sau pe pământ”. Știm doar că, acolo, Dumnezeu rămâne împreună cu oamenii. Îndemnat și de solii săi, care cunoscuseră credința creștină din imperiul bizantin, Vladimir cel Mare s-a botezat creștin, în cetatea Cherson, primind numele Vasile, dorind să se căsătorească cu Ana, sora împăratului bizantin Vasile al II-lea. După oficierea cununiei, Vladimir și Ana s-au întors în Kiev, cu mare alai. Îndată, cneazul a ordonat distrugerea statuilor păgâne și construirea de biserici creștine. Printre pri- mele biserici construite de cneaz se numără și Biserica Adormirii Maicii Domnului, înălțată în anul 989, care este socotită drept prima biserică din piatra construită în Kiev. El va ajuta și mănăstirile din Sfân- tul Munte Athos. Sfântul Vladimir a trecut la cele veșnice în ziua de 15 iulie 1015, în localitatea Berestovo, aflată în apropiere de Kiev. Înţeleptul şi câinele Câțiva oameni aveau un maestru atât de mare, încât într- o zi îi spuseră: „Vrem să-l cin- stim pe învățătorul care te-a instruit atât de bine scriind numele său pe o placă pe care s-o atârnam pe peretele din conventul în care se aduna sufi- ții. Cine a fost el?” El le răs- punse: „Maestrul meu a fost un câine” . În mirarea generală din cauza acestei afirmații, el conti- nuă: „Da, a fost tocmai un câine. Într-o zi am văzut un câine însetat care s-a apropiat de un lac; văzând în apă limpe- de propria-i imagine, a luat-o la fuga înspăimântat temându- se că era vorba de un alt câine. Cu cât îi creștea setea, cu atât încerca să se apropie de apă, dar totdeauna imaginea reflec- tată îl înspăimânta. În final s-a hotărât: şi-a înmuiat botul în apă, imaginea a dispărut şi el a reușit să bea. Atunci am înțeles ca până nu voi înceta să am în faţa mea Eul meu, nu voi ajun- ge să-l înțeleg pe Dumnezeu”. Preot Olivian SANDU Sărbătoarea zilei C ontroversa iscată în jurul redenumi- rii căminului cul- tural din satul Tătărășeni a primit un prim verdict în instanță. Tribunalul Botoșani a respins acțiu- nea profesorului Bogdan Caranfilof, care solicitase anularea hotărârii Consi- liului Local Havârna prin care edificiul cultural a primit numele istoricului Gică Manole. „Lipsă de interes” - argumentul cheie al instanţei Judecătorii Tribunalu- lui au decis că profesorul Caranfilof nu a reușit să dovedească o vătămare personală directă, adică nu a demonstrat că numi- rea respectivă i-a afectat un drept sau un interes legitim privat. „Tribuna- lul reţine că demersul reclamantului se înteme- iază pe argumente care ar putea fi circumscrise apărării unui interes legi- tim public, dar nu sunt subsidiar invocării unui interes de natură privată. Nu a fost dovedită nicio vătămare concretă în plan personal” , se arată în motivarea instanței. Aceasta a reținut că, potrivit Legii contencio- sului administrativ (nr. 554/2004), simplul fapt că o decizie publică pro- voacă dezaprobare mora- lă nu este suficient pentru a putea fi atacată în insta- nță de o persoană fizică, dacă acea persoană nu este direct afectată. Cine este Gică Manole și de ce ar fi controversat Gică Manole, născut în satul Tătărășeni, este un istoric și fost cadru didac- tic cunoscut pentru opinii exprimate în spațiul public care au stârnit rea- cții puternice. Acesta a fost acuzat de negarea Holocaustului (n.r. - a afirmat public că manua- lul de istorie despre Holo- caust este „abject și cri- minal”), de apologia cri- minalilor de război (a ridicat în curtea sa un bust al mareșalului Ion Antonescu, figură decla- rată oficial criminal de război), de limbaj ofensa- tor (n.r. - în cadrul unui podcast, i-a numit pe autorii manualelor de istorie a evreilor „animale și derbedei fără Dumne- zeu”). Centrul Elie Wiesel pentru Studierea Holo- caustului i-a solicitat Pri- măriei Havârna să reana- lizeze decizia de a-l onora cu numele căminului cul- tural, însă fără efect. Primarul și consi liul local își apără decizi a Rodica Baltă, primarul comunei Havârna, iniția- toarea hotărârii, nu s-a dezis de alegere, „Sunt acuze nefondate. Domnul profesor Gică Manole iubește pe toată lumea. Nu este nici rasist, nici xenofob. A făcut foarte multe pentru comunitate și pentru păstrarea memoriei localității” , a spus anul trecut primarul Rodica Baștă legat de acest subiect. În hotărârea Consiliu- lui Local se subliniază că Manole este „un cruciat al credinței creștine”, autor al unei monografii locale și „personalitate emblematică a Româ- niei”. Profesorul Caranfilof - „O jignire adusă comunităţilor evreiești ” Cel care a inițiat acțiu- nea în instanță, profesorul Bogdan Caranfilof, a declarat la deschiderea procesului că situația tre- buia atent analizată. „Statul român a făcut pași importanți în recu- noașterea Holocaustului și promovarea toleranței. Decizia Consiliului Local din Havârna contrazice aceste eforturi. Este o jig- nire adusă memoriei vic- timelor și comunităților evreiești din România” , a susținut profesorul Caranfilof. Ce spune legea Legea 554/2004 – con- tencios administrativ - O persoană poate ataca în instanță un act adminis- trativ doar dacă dovede- ște că i-a fost afectat un drept sau un interes legi- tim. OUG 31/2002 și Legea 217/2015 - Interzic acor- darea de nume unor insti- tuții sau spații publice după persoane condam- nate pentru genocid, crime împotriva umanită- ții sau crime de război. Gică Manole NU a fost condamnat penal, ceea ce a fost un argument-cheie al apărării. Cronologia cazului 29 feb 2024 – Consi- liul Local Havârna adoptă hotărârea privind redenu- mirea căminului cultural. martie 2024 – Decizia stârnește reacții publice, inclusiv din partea Insti- tutului Elie Wiesel. august 2024 – Profeso- rul Caranfilof depune cerere de anulare în insta- nță. mai 2025 – Tribunalul respinge acțiunea ca lipsi- tă de interes. iulie 2025 – Termenul pentru recurs este încă în desfășurare. Opinie juridică Avocatul Andrei D., specializat în contencios administrativ, spune că acesta este efectul legilor din România. „Cazul de la Havârna e exemplul perfect al limitelor actuale ale legi- slației. Chiar dacă mora- litatea sau memoria colectivă par lezate, justi- ția cere o legătură direc- tă între reclamant și actul atacat. Este un conten- cios al drepturilor con- crete, nu al valorilor generale” , a spus avoca- tul Andrei D. Căminul cultural care a primit numele istoricului Gică Manole, acuzat de negarea Holocaustului şi apologia criminalilor de război, îşi păstrează denumirea. -S. GHEORGHIU sgheorghiu@monitorulbt.ro Tribunalul Botoșani a respins acțiunea profesorului care considera că este afectată memoria victimelor Holocaus- tului Proces de la numele unui cămin cultural