Monitorul de Botosani

MONITORUL de BOTOŞANI MIERCURI, 25 IUNIE 2025 6 LOCAL Printre participanții de la Zilele Eminescu de anul acesta s-a aflat și o tânără care și-a făcut din poezie un mod de viață. Adela Șulea, elevă în clasa a X-a din Suceava, a revenit pentru al doilea an consecutiv la festivalul dedicat marelui poet, aducând cu ea entuzias- mul unei generații care redescoperă cuvintele. La cinci ani, Adela a participat la primul con- curs de recitare și teatru. „Când eram la grădiniță erau niște reviste cu CD- uri cu diferite personaje care aveau discursuri. Am ajuns la cinci ani să am în jur de 60-70 de dis- cursuri învățate. La pri- mul meu concurs aveam o rochiță roz, așa că mi-am ales monologul <Vreau să devin prințesă>” , a povestit Adela Șulea. Tânăra scrie poezie de acum doi ani, când a intrat la liceu. În prezent, este membră și modera- toare la casa de poezie „Light of ink” din Sucea- va, unde participă mai mulți tineri cu aceeași pasiune pentru poezie. Adela a fost sprijinită în drumul literar de regre- tata Carmen Veronica Steiciuc, manager al Tea- trului municipal „Matei Vișniec” din Suceava și de părinții ei. Astăzi tână- ra spune că nu se poate desprinde de poezie. „Cred că poezia e totul. Am momente în care mă plimb cu cineva și aud sau văd ceva. Nu cred că aș putea să-mi continui viața dacă nu aș scoate telefonul sau caie- tul, pentru că te schimbă. Din moment ce ai acest contact cu lumea artistică îți schimbă total viziunea. Nici măcar soarele nu ți se mai pare la fel” , a mai spus Adela Șulea, care a adăugat că interacțiunile cu oamenii culturali, cu artiștii au încurajat-o foarte mult în creație. „Haideţi să diversificăm” Întrebată ce ar trebui îmbunătățit în ceea ce pri- vește relația tinerilor cu poezia, Adela a spus: „Cred că în primul rând, poate că problema e și în cadrul educațional. Poate ar fi bine totuși să le arătam și o parte a poeziei moderne, nu doar cea clasică”. - Mădălina MIHAI M iriam Bercovici, una dintre ulti- mele supra- viețuitoare ale deportărilor din Transnistria, cu origini din Botoşani, și un nume important în medicina pediatrică românească, s-a stins din viață la vârsta de 102 ani, pe 16 iunie. Anunţul decesului său a fost făcut de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din Româ- nia „Elie Wiesel”, alături de o imagine cu ea, adoles- centă în curtea liceului „Carmen Sylva” din Botoșani. Miriam Berco- vici are o poveste de viață fabuloasă, plină de suferi- nță, dar și de demnitate, vocație și rezistență. Golgota fără deal şi opriri Născută într-o familie evreiască din nordul Mol- dovei, Miriam Bercovici a fost deportată în 1941 din Câmpulung Moldovenesc în Transnistria. A ținut acolo un jurnal de ghetou, păstrat astăzi în format audio pe platforma Audio- Tribe. Pe 9 octombrie 1941 a început deportarea în masă a evreilor din Basarabia, Bucovina, Herța și Doro- hoi cu destinația Transnis- tria, la ordinul auto-procla- matului Conducător și mareșal al României, Ion Antonescu, astăzi come- morată ca Ziua Holocaus- tului din România. Miriam Korber-Bercovici, în vâr- stă de 18 ani, și sora ei, Sylvia Korber-Hoișie, de 13 ani, locuiau cu familia lor la Câmpulung Moldo- venesc, în sudul Bucovi- nei, de unde au fost depor- tați toți evreii, deși acest teritoriu nu fusese ocupat în vara lui 1940 de trupele sovietice și deci nu exista pretextul pedepsirii evrei- lor pentru colaboraționism ca pentru cei din Basara- bia, nordul Bucovinei și Herța. „Trei kilometri de mers pe jos. Oamenii de pe mar- gine, dintre care pe mulți îi cunoșteam, ne scuipau, ne înjurau, strigau la noi «Jidanii la Palestina!». La început nu voiam să mă uit la ei, apoi mi-a venit să urlu și în final am lăsat ochii în jos. În Jurnalul meu l-am numit o Golgotă, doar fără deal și 14 opriri”, descria Miriam într-un interviu începutul deportării la Câmpulung Moldovenesc. Alegerea care le-a salvat viaţa De cealaltă parte a Nis- trului era Moghilev unde evreii au fost duși în ghe- tou. Acolo au murit de dizenterie și inaniție doi bunici ai lui Miriam și Syl- viei. Tatăl lor a decis că pentru a supraviețui trebu- ie să plece de acolo. „Un soldat german care pentru bani buni a zis că ne poate duce spre un ghetou, într-o mașină mili- tară germană cu prelată. Atâta țin minte că la o răs- cruce s-a oprit mașina și nemții – erau vreo doi sol- dați germani – au întrebat – Vreți să megem la Copaigorod sau la Giu- rin? Tata a întrebat – dar ce diferență este? La Giu- rin este o fabrică de zahăr. Ei, unde e o fabrică poți să lucrezi, a spus tata și a spus ‘Mergem la Giurin’. Și ăsta a fost norocul nos- tru. De ce? Giurin a fost un ghetou mai blând, deoarece nu era pe drumul mare, era pe o laterală. În ’44 n-am suferit nici la retragerea românilor și a nemților și nici intrarea rușilor nu a fost violentă. La Copaigorod toți evreii au fost omorâți” , povestea Miriam. Călătorie pe jos până la Botoşani La Djurin nu au fost împușcați evrei, spre deosebire de alte lagăre din Transnistria. Ghetoul era supravegheat de un singur jandarm român, mai tot timpul beat, după cum povestește Mirjam. Supraviețuirea era asigura- tă prin troc cu localnicii și cu ajutorul banilor trimiși de rude din România. „N-am dat de adminis- trație românească. Banii intrau în ghetou prin ofițeri români care cu ris- cul vieții lor, dar cu dori- nță de câștig mare adu- ceau bani de la rude din România. Și se rețineau două rânduri de procente: procentul pentru el și pro- centul pentru comunitate. Din 1000 de lei ajungea la cel căruia i s-a trimis 5 – 600 de lei. Procente mari, de 20% și încă o dată pe atâta pentru comunitate ca să întrețină acea canti- nă pentru acei evrei care nu aveau niciun ban” , explică Mirjam. După doi ani și jumăta- te, când cursul războiului se schimbase complet și armata română se retrăgea în fața ofensivei Armatei Roșii, Mirjam a decis să plece de una singură spre România în aprilie 1944. A călătorit pe jos, prin tre- nuri ajungând mai întâi la Cernăuți, iar mai apoi la Botoșani, la bunicii materni unde l-a întâlnit pe tatăl ei care plecase mai devreme din ghetou. După război, Miriam Bercovici s-a angajat la primărie, ca traducător de rusă, și a terminat liceul în regim accelerat. A intrat în 1945 la Facultatea de Medicină și a fost una din- tre cele trei absolvente cu notă maximă din prima promoție de pediatrie pos- tbelică din România. Repartizată la Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului, a făcut prima gardă din istoria Secției de Pediatrie a Spitalului Fun- deni în 1959. Deși urca toate treptele carierei uni- versitare, în 1961 a fost exclusă din învățământ, în urma unui denunț anonim care o acuza că ar fi cerut emigrarea în Israel - acu- zație nefondată. Doctorat în ştiinţe medicale În anii ’70 a obținut doctoratul în științe medi- cale cu o teză în oncologie. A condus, până în 1992, secția de oncopediatrie a Spitalului Fundeni, apoi a lucrat încă 13 ani ca medic la domiciliu pentru persoa- nele vârstnice din comuni- tatea evreiască, dar și în paralel, timp de 7 ani, ca medic școlar la instituția privată Lauder. Sora sa, de profesie microbiolog, a făcut parte din echipa care a inventat celebrul Polidin. Moartea sa marchează dispariția unei generații care a cunoscut cele mai întunecate și mai luminoa- se capitole ale istoriei secolului XX. O viață dis- cretă, dar impresionantă, care merită cunoscută și spusă mai departe. Pasiune pentru poezie transformată în mod de viaţă Adela Șulea a participat la Zilele Eminescu Supravieţuitoare a Holocaustului decedată la vârsta de 102 ani Miriam Bercovici, cu origini botoşănene şi o poveste de viaţă fabuloasă, plină de suferinţă, demnitate, vocaţie și rezistenţă, a încetat din viaţă. -Anamaria IONEL Miriam Bercovici a absolvit Medicina și a fost una dintre cele trei studente cu notă maximă din prima promoţie de pediatrie postbelică