Monitorul de Botoşani

MONITORUL de BOTOŞANI JOI, 31 IULIE 2025 12 CALEIDOSCOP I maginează-ți că te tre- zești cu știrea că o nouă tulpină letală de gripă a apărut în orașul tău. Autoritățile sanitare o minimalizează, dar rețele- le sociale sunt inundate de afirmații contradictorii venite din partea unor „experți medicali” care dezbat originea și gravita- tea acesteia. Spitalele sunt pline de pacienți cu simptome ase- mănătoare gripei, ceea ce împiedică accesul altor bolnavi la îngrijire medi- cală și, în cele din urmă, duce la decese. Treptat, iese la iveală faptul că un adversar străin a orchestrat această panică prin răspân- direa de informații false - cum ar fi ideea că tulpina are o rată de mortalitate foarte ridicată. Totuși, în ciuda victimelor, nu există nicio regulă care să defi- nească acest act ca fiind un act de război. Aceasta este forma de război cognitiv - sau, pe scurt, război cog - în care domeniul cognitiv este folosit pe câmpul de luptă sau în atacuri ostile aflate sub pragul unui conflict armat. Un exemplu clasic de război cognitiv este con- ceptul numit „control reflexiv” - o artă perfecțio- nată de Rusia de-a lungul mai multor decenii. Aceasta presupune mode- larea percepțiilor unui adversar în favoarea pro- prie, fără ca acesta să înțe- leagă că a fost manipulat. În contextul conflictului din Ucraina, acest lucru a inclus narațiuni despre revendicări istorice asupra teritoriilor ucrainene și prezentarea Occidentului ca fiind corupt din punct de vedere moral. Războiul cognitiv urmărește obținerea unui avantaj asupra adversaru- lui prin influențarea atitu- dinilor și comportamentu- lui la nivel individual, de grup sau al populației. Este conceput pentru a modifi- ca percepțiile asupra reali- tății, transformând „mode- larea cogniției umane” într-un domeniu esențial al războiului. Prin urmare, este o armă într-o bătălie geopolitică ce se desfășoa- ră prin interacțiuni între mințile oamenilor, nu prin confruntări fizice. Deoarece războiul cog- nitiv poate fi dus fără a provoca daune fizice - care sunt reglementate de legile actuale ale războiului, el se desfășoară într-un vid legal. Dar asta nu înseam- nă că nu poate duce, în cele din urmă, la violență bazată pe informații false sau că nu poate provoca răni și decese prin efecte secundare. Bătălia minţilor, vătămarea trupului Ideea că războiul este, în esență, o confruntare mentală, în care manipula- rea cognitivă joacă un rol central, datează încă din vremea strategului Sun Tzu (secolul V î.Hr.), autorul lucrării „Arta răz- boiului”. Astăzi, mediul online este principala arenă a unor astfel de ope- rațiuni. Revoluția digitală a per- mis crearea de conținuturi din ce în ce mai personali- zate, adaptate pe baza pre- judecăților identificate prin amprenta noastră digitală - o practică numită „microtargetare”. Intelige- nța artificială poate chiar să ne livreze conținut țintit fără să fotografieze sau să înregistreze nimic. Tot ce este necesar este un prompt AI bine conceput, care susține narațiunea și obiectivele unor actori rău-intenționați, inducând publicul în eroare într-un mod discret. Astfel de campanii de dezinformare pătrund tot mai mult în domeniul fizic al corpului uman. În răz- boiul din Ucraina, vedem în continuare narațiuni specifice războiului cogni- tiv. Acestea includ acuza- ții conform cărora autori- tățile ucrainene ar fi ascuns sau chiar provocat în mod intenționat focare de holeră. De asemenea, acuzațiile privind labora- toare de arme biologice sprijinite de SUA au fost folosite ca justificări false pentru invazia la scară largă a Rusiei. În timpul pandemiei de COVID, informațiile false au dus la decese, întrucât unele persoane au refuzat măsurile de protecție sau au apelat la remedii peri- culoase. Unele dintre aces- te narațiuni au fost alimen- tate ca parte a unei con- fruntări geopolitice. În timp ce SUA a desfășurat operațiuni de informare sub acoperire, actori afi- liați statelor rus și chinez au coordonat campanii care au folosit personaje generate cu ajutorul AI pe rețelele sociale și micro- targetare pentru a influența opiniile la nivelul comuni- tăților și indivizilor. Capacitatea de micro- targetare ar putea evolua rapid pe măsură ce meto- dele de interconectare cre- ier-mașină devin mai per- formante în colectarea datelor despre tiparele cognitive. Modalitățile de a oferi o interfață mai bună între mașini și creierul uman variază de la electrozi avansați, care pot fi apli- cați pe scalp, până la oche- lari de realitate virtuală cu stimulare senzorială, pen- tru o experiență mai imer- sivă. Programul N3 (Next- GenerationNonsurgical- Neurotechnology) al DARPA ilustrează cum aceste dispozitive ar putea deveni capabile să citească și să scrie simultan în mai multe puncte ale creieru- lui. Totuși, aceste instru- mente ar putea fi și hackui- te sau alimentate cu date corupte, ca parte a unor strategii viitoare de mani- pulare informațională sau de perturbare psihologică. Conectarea directă a creie- rului la lumea digitală în acest mod va eroda granița dintre domeniul informa- țional și corpul uman într- un fel care nu s-a mai întâmplat până acum. Vid legal Legile tradiționale ale războiului presupun că forța fizică - precum bom- bele și gloanțele - este preocuparea principală, lăsând războiul cognitiv într-o zonă gri din punct de vedere legal. Este manipu- larea psihologică un „atac armat” care justifică autoa- părarea conform Cartei ONU? În prezent, nu există un răspuns clar. Un actor statal ar putea folosi dezin- formarea în domeniul sănă- tății pentru a provoca victi- me în masă într-o altă țară fără a declara oficial război. Există lacune similare și în situațiile în care războiul, în sensul tradițional, este deja în desfășurare. Aici, războiul cognitiv poate estompa linia dintre înșelă- toria militară permisă (stra- tageme de război) și perfi- dia interzisă. Imaginează-ți un pro- gram umanitar de vaccina- re care colectează în secret ADN, fiind folosit acoperit de forțe militare pentru a cartografia rețele de insur- genți bazate pe clanuri. Această exploatare a încre- derii medicale ar constitui un act de perfidie conform dreptului umanitar - dar numai dacă vom începe să recunoaștem astfel de tac- tici manipulative ca parte a războiului. Elaborarea de reglementări Ce se poate face pentru a ne proteja în această nouă realitate? În primul rând, trebuie să regândim ce înseamnă „amenințările” în conflictul modern. Carta ONU interzice deja „ame- nințările cu utilizarea forței” împotriva altor națiuni, dar această aborda- re ne blochează într-o men- talitate centrată pe ameni- nțări fizice. Când o putere străină îți inundă mass-media cu aler- te false despre sănătate, menite să creeze panică, nu este aceasta o amenințare la fel de eficientă ca o blocadă militară? Această problemă a fost recunoscută încă din 2017 de grupurile de experți care au redactat Manualul Tal- linn privind războiul ciber- netic (Regula 70), dar cadrele noastre juridice nu au ținut pasul. În al doilea rând, trebuie să acceptăm că prejudiciul psihologic este un prejudi- ciu real. Când ne gândim la răni de război, ne imagi- năm leziuni fizice. Dar tul- burarea de stres post-trau- matic a fost recunoscută de mult timp ca o vătămare legitimă de război - atunci de ce nu și efectele asupra sănătății mentale provocate de operațiuni cognitive țin- tite? În cele din urmă, legile tradiționale ale războiului s- ar putea să nu fie suficiente - ar trebui să ne uităm la cadrele privind drepturile omului pentru soluții. Acestea includ deja prote- cții pentru libertatea de gândire, libertatea de opi- nie și interdicții privind propaganda de război, care ar putea proteja civilii de atacurile cognitive. Statele au obligația de a respecta aceste drepturi atât pe teri- toriul lor, cât și în afara acestuia. Utilizarea tacticilor și tehnologiilor tot mai sofis- ticate pentru a manipula cogniția și emoțiile repre- zintă una dintre cele mai insidioase amenințări la adresa autonomiei umane din timpul nostru. Doar adaptând cadrele legale la această provocare putem cultiva reziliența societății și echipa generațiile viitoa- re pentru a înfrunta crizele și conflictele de mâine. Războiul cognitiv urmărește obținerea unui avantaj asupra adversarului prin influenţarea atitudinilor și com- portamentului la nivel individual, de grup sau al populaţiei Cum de nu pot fi pedepsiţi legal cei care manipulează pe reţele sociale și de ce legea a rămas în urmă analizează jurnaliștii de la The Guardian. De ce războaiele fără bombe reprezintă un pericol nesancţionat