Monitorul de Botosani

MONITORUL de BOTOŞANI VINERI, 6 IUNIE 2025 12 INTERNAŢIONAL A nti-ecologismul câștigă teren. Ata- curile la adresa obiectivului „net zero” (emisii nete zero) și osti- litatea față de măsurile de conservare sau țintele anti-poluare devin din ce în ce mai frecvente. Așa cum au arătat și rezultate- le recente ale alegerilor din Europa sau SUA, aceste tactici reconfigure- sază scena politică din întregul Occidentul, rela- tează TheConversation. An t i - e c o l o g i s mu l reprezintă o respingere atât a inițiativelor ecolo- gice, cât și a activismului de mediu. Însă, în ciuda ascensiunii bruște și a retoricii sale îndrăznețe, el se sprijină pe baze fra- gile. Mesajele sale sunt adesea contradictorii și merg împotriva evidențe- lor din viața de zi cu zi. Luați exemplul preșe- dintelui american Donald Trump. În timpul primu- lui mandat, a demontat numeroase reglementări de protecție a mediului, iar acum le elimină pe cele rămase, inclusiv finanțarea cercetărilor care menționează cuvân- tul „climă”. Cu toate acestea, într-un miting susținut în Wisconsin, în 2024, declara: „Sunt un ecologist. Vreau aer curat și apă curată. Apă cu adevărat curată. Aer cu adevărat curat”. O provocare radicală la adresa idealurilor de conservare Multe dintre contradi- cțiile anti-ecologismului reflectă distanțarea sa de conservatorismul tradi- țional. Deși este adesea asociată cu dreapta „con- servatoare”, politica populistă anti-mediu a republicanilor din SUA, a partidului Reform din Marea Britanie, a AfD din Germania sau a for- mațiunii Rassemblement National din Franța con- stituie o provocare radi- cală la adresa idealurilor de continuitate și conser- vare care stăteau, altăda- tă, în centrul conservato- rismului. Conservative Environ- ment Network este o organizație care se pre- zintă ca un „forum inde- pendent pentru conserva- torii din Marea Britanie și din lume care susțin obiectivul net zero, refa- cerea naturii și securita- tea resurselor” . O mare parte din activitatea aces- tei rețele constă în a rea- minti publicului că multe dintre protecțiile de mediu esențiale, de la parcurile naționale ameri- cane la reglementările privind poluarea și schimbările climatice din Marea Britanie, au fost introduse de guverne con- servatoare. Însă puțini de pe partea dreaptă a spectrului poli- tic par să asculte. Un val populist șterge tradiția conservatoare de prote- cție a mediului, în ciuda faptului că sprijinul pen- tru protecția naturii rămâ- ne foarte puternic. Vocile de dreapta spun că vor „să-și ia ţara înapoi ” Sondajele arată că 80% dintre britanici sunt îngri- jorați de schimbările cli- matice. Agenția america- nă pentru protecția mediului (EPA) se bucu- ră, de asemenea, de spri- jin larg, chiar și printre alegătorii republicani. În parte, acest sprijin reflectă realitățile vizibile ale degradării mediului, vreme imprevizibilă, colapsul populațiilor de animale și insecte, secete, inundații, toate acestea nu mai sunt doar pe ecranul televizorului, ci direct afară, pe fereastră. În țările occidentale, vocile de dreapta spun că vor „să-și ia țara înapoi”, dar par ostile față de poli- ticile care chiar ar proteja această țară și i-ar garanta supraviețuirea. Există multe motive pentru această ruptură, inclusiv resentimentul față de inițiativele care cer schimbări de stil de viață sau profesie. Însă ostilitatea și dezangajarea față de ecologie sunt mai complexe decât o simplă respingere a naturii. Dacă animalele ar putea cere drepturi de autor, ar fi miliardare Mulți oameni, inclusiv Donald Trump, se declară ecologiști, chiar dacă dovezile arată contrariul. Semnele și simbolurile grijii față de mediu sunt țesute în toate aspectele vieții comerciale și cultu- rale. Dacă animalele săl- batice ar putea cere drep- turi de autor, unii urși ar fi miliardari. Există o distincție între două forme de ecologism: una „rece” și una „fier- binte”. Ecologismul „rece” apreciază natura și deplânge pierderea ei, dar o face din perspectiva unui spectator, un set de imagini atrăgătoare cu plante și animale. În schimb, ecologismul „fierbinte” este implicat și anxios. Poziția „rece” le per- mite oamenilor să afirme că iubesc natura, dar să fie indiferenți sau chiar ostili față de măsurile care încearcă s-o salveze. Însă granița dintre „rece” și „fierbinte”, sau dintre anti- și pro-ecologism, nu este nici clară, nici fixă. O altă caracteristică a anti-ecologismului este flexibilitatea convingeri- lor sale, uneori până la absurd. Schimbările cli- matice sunt un exemplu. Liderii partidului brita- nic Reform au cochetat mult timp cu ideea negă- rii schimbărilor climatice. „Clima s-a schimbat de milioane de ani”, spunea în 2024 Richard Tice, liderul de atunci, adău- gând că „ideea că putem opri soarele sau vulcanii e pur și simplu ridicolă.” Tice nu și-a schimbat poziția, dar în același an, succesorul său Nigel Farage declara la BBC că „nu contestă știința”. Ca multe alte partide populiste, Reform adoptă o poziție mobilă în privi- nța climei, ba neagă că schimbările climatice există sau că sunt provo- cate de om, ba afirmă că sunt reale, dar că țintele climatice impuse sunt imposibile și nedrepte, mai ales când alte națiuni, în special China, ar face prea puțin. Un paradox post-occidental Cercetătorii abia încep să studieze fenomenul anti-ecologist. Republica- nii americani au reușit să convingă clasa muncitoa- re că există o opoziție de tip „sumă zero” între locuri de muncă și prote- cția mediului, între mun- citori și ecologiști. Ei au promovat o imagine care critică stereotipul ecolo- gistului ca fiind de clasă mijlocie sau elitist. O imagine care a prins în mai multe țări occidenta- le. Totuși, aceste analize ratează un alt paradox important: deși retorica anti-ecologistă acuză frecvent țări precum China că nu fac nimic, în realitate, în afara Occi- dentului s-au produs schimbări semnificative în politicile de mediu și în atitudinile publice. Ecologismul devine tot mai mult un fenomen post-occidental. În parte, acest lucru se datorează gravității crizei ecologice în Asia și Africa, tempe- raturi extreme, ploi imprevizibile, insecurita- te alimentară, strămutări de comunități. În Sahelul african și sudul Asiei, ecologismul se confundă cu supraviețuirea. Chiar și China, în ciuda dependenței conti- nue de combustibili fosili, promovează o viziune dirijată de stat asupra tranziției către o „civilizație ecologică”, conservatoare și decarbo- nizată, ceea ce o plasează într-o poziție de lider glo- bal în materie de mediu. Stereotipul conform căruia grija față de natură e o preocupare strict occi- dentală se prăbușește. Iar din cauza acestor parado- xuri și contradicții, ascen- siunea anti-ecologismului pare nu doar complexă, ci și curioasă și nesustenabi- lă. De ce populiştii urăsc ecologia dar pretind că iubesc natura Lupta pentru o natură mai curată ne aduce în faţa unui paradox, deoarece cei care se declară ecologişti resping reglementările ce ţin de protecţia mediului. Mulți oameni, inclusiv Donald Trump, se decla- ră ecologiști, chiar dacă dovezile arată contrariul