Situaţie revoltătoare în comuna Mihălăşeni, unde doi localnici – mamă şi fiu – ar fi ţinuţi închişi în casă, într-o cameră de numai patru metri pătraţi, unde mănâncă şi îşi fac nevoile fiziologice 24 de ore din 24, mai rău ca într-o puşcărie. Prin sat se vorbeşte că cei doar ar fi chiar legaţi, ca nu cumva să iasă din casă, însă ieri situaţia părea să fi fost „cosmetizată”, după ce rudele au fost atenţionate că vine presa.
Vecinii s-au temut să vorbească, însă recunosc că nu i-au mai văzut de mult timp pe cei doi mergând pe uliţele satului. În plus, de la poartă până spre casă era doar o singură potecă, fără urme prin zăpadă de jur împrejur, semn că nimeni nu a umblat pe acolo.
Angajaţii Primăriei Mihălăşeni păreau să cunoască situaţia din familie, însă au negat şi ei că cei doi ar fi ţinuţi cu forţa în casă. „Ei par să fie mai neîngrijiţi, dar bărbatul ştiu că mai mergea uneori pe la înmormântări şi ducea prapurile cu icoane”, spun cei din Primărie.
Reporterii „Monitorul”, însoţiţi de reprezentanţii Primăriei, le-au trecut ieri pragul celor doi. Bătrâna avea o vânătaie mare pe mâna stângă, însă a negat cu vehemenţă că ar fi legată sau închisă în casă. „Sunt bătrână, maică. Mai cad, mă mai ridic”, a spus Maria B., în vârstă de 77 de ani.
Întâmplător sau nu, şi fiul bătrânei, Marin B., cel care locuieşte în aceeaşi cameră, nu putea să-şi mişte mâna dreaptă, pe care o ţinea permanent ascunsă sub haine. Mai mult, bărbatul era desculţ, deşi în casă era un frig de ieşeau aburi pe gură, iar camera nu era podită, preşurile fiind aşternute direct peste pământ.
Cât priveşte hrana de zi cu zi, cei doi au susţinut că ar fi ajutaţi de fiică, respectiv soră, care locuieşte la câteva case distanţă şi care le-ar aduce mâncare de trei ori pe zi.
Ieri, pe masă erau două pâini şi o farfurie cu nişte şuncă, dar totul arăta de parcă ar fi fost aranjat cu câteva minute înainte. Nici o firmitură, nici o pată de mâncare pe faţa de masă, deşi cei doi vârstnici păreau să aibă probleme locomotorii. De altfel, adevărul a ieşit la iveală după câteva replici când, fără să realizeze contradicţia, bătrâna a spus că mai greu este cu soba, pentru că nu poate să aprindă focul, iar fiica nu prea vine să o ajute, deşi cu câteva minute mai devreme spusese că aceeaşi fiică îi aduce mâncare de trei ori pe zi.
„Nu poate să vină oricând, că nu are nici ea timp”, a adăugat imediat Maria B. Ieri, în jurul orei 11.00, focul abia fusese aprins, iar soba era rece ca un sloi de gheaţă.
Bărbatul suferă de unele afecţiuni psihice
Cea care ar trebui să aibă grijă de ei ar fi Elena O., în vârstă de 50 de ani, fiica bătrânei, respectiv sora bărbatului, iar aceasta spune că de aproape opt ani face tot ce trebuie pentru ei, respingând ideea că i-ar ţine legaţi sau încuiaţi în casă. „Le spăl, le fac tot ce trebuie. Am vrut să le dau şi cu var, dar nu m-au lăsat. Au început să ţipe”, a spus aceasta.
La fel de dubios a fost faptul că la intrarea în casă sau prin cameră nu se zăreau nici o pereche de ghete, galoşi sau orice altă încălţăminte care să demonstreze că cei doi chiar ies afară şi umblă prin jurul casei.
Un motiv pentru care cei doi ar fi încuiaţi în casă, iar bărbatul legat, ar exista totuşi. Marin B. suferă de unele afecţiuni psihice şi ar fi plecat de acasă peste câmpuri, fără să realizeze ce face. Ultimul episod s-ar fi petrecut chiar imediat după Anul Nou, când bărbatul ar fi fost adus de la marginea satului, de lângă o pădurice de salcâmi. Atenţionată de un vecin, Elena O. a reuşit să-şi determine fratele să se întoarcă.
Miza acestei „griji” ar fi însă cu totul alta, şi anume circa 800 de lei, bani care intră în casa bătrânei sub diverse forme – pensie de handicap, indemnizaţie şi ajutor social, sumă care înseamnă destul de mult în orice cătun din România.
Situaţie ignorată de autorităţi
Ceea ce se întâmplă în casa de la marginea satului Mihălăşeni pare să nu prea intereseze pe nimeni. Cei de la Primărie păreau oarecum mulţumiţi după vizita de ieri făcută celor doi vârstnici împreună cu reporterii „Monitorul”, întrucât Maria şi Marin B. nu au fost găsiţi legaţi.
Interesant este că nici asistentul comunitar, nici consilierul primarului şi nici consilierul pe asistenţă social nu au fost interesaţi să afle de ce Marin B. îşi ţine mâna ascunsă sub haine. Cât priveşte condiţiile de trai, aceştia păreau resemnaţi.
Nici la postul de poliţie nu a fost găsită susţinere pentru anchetarea cazului, sediul fiind închis, iar toţi lucrătorii în timpul liber.
Subiectul este tratat pe larg în ediţia tipărită a cotidianului „Monitorul de Botoşani”.
– Sebastian GHEORGHIU
