Miruna Aroșoaie, învățătoare la Școala Primară Cununa, trăiește de trei luni una dintre cele mai intense și formative experiențe din cariera ei și predă la o școală ascunsă în munți.
În cătunul Cununa din comuna Izvoarele Sucevei, acolo unde drumul devine uneori doar o potecă printre munți, iar școlile funcționează adesea în case închiriate, o tânără venită din Darabani, județul Botoșani, a descoperit un loc care i-a schimbat percepția asupra lumii și a profesiei.
Un început marcat de șoc și confuzie
Miruna a sosit în septembrie, la finalul unei zile lungi de ședințe. Era deja târziu când mașina a ajuns în zonă. Fără repere clare, fără clădiri care să semene cu o școală, într-o liniște „care te apasă”, după cum povestesc localnicii, tânăra învățătoare s-a trezit copleșită. „Nu înțelegeam unde e școala. Era șoc. Nu înțelegeam nimic”, mărturisește ea.
Primele zile au fost dificile, marcate de dezorientare și îndoieli. Dar odată ce a început să cunoască oamenii din sat și, mai ales, copiii, perspectiva i s-a schimbat radical.
„Mi s-a părut că am nimerit în cel mai bun loc. Era perfect.”
Originară din Darabani, Miruna locuiește acum în gazdă, la doar cinci minute de școală. Săptămâna o petrece alături de copii, iar la final de săptămână merge acasă.
Spune că s-a adaptat neașteptat de repede condițiilor, confirmând ceva ce simțim adesea, dar uităm: „Omul se adaptează la orice.”
Acest proces nu a însemnat doar acomodarea cu locul, ci și cu responsabilitatea imensă pe care o implică predarea în clase simultane, într-o comunitate în care școala reprezintă nu doar educație, ci și speranță.
O clasă cât o familie: trei copii și o învățătoare care le este „ca o soră”
Clasa Mirunei este una dintre cele mai mici din țară:
- o fetiță de 6 ani în clasa pregătitoare.
- un băiat de 8 ani și jumătate în clasa a II-a.
- un băiat de 10 ani în clasa a III-a.
Învățătoarea descrie relația cu ei drept „ca între frați”. Nu sunt doar profesor și elevi. Sunt parteneri de joacă, de glume, de învățare și, uneori, de tăcut în liniștea muntelui.
Fotbalul în curtea improvizată, săniușul pe drumurile înzăpezite și bulgăreala sunt activități care completează lecțiile de citit și socotit.
Totuși, Miruna subliniază ferm: „Când e de învățat, sunt strictă. La ore trebuie disciplină.”
O școală care respiră prin oameni
În Cununa, școala nu este o clădire în sensul clasic. Este un spațiu improvizat, încălzit de o sobă pe lemne și de dorința copiilor de a învăța. Este locul în care o tânără învățătoare a reușit, în doar câteva luni, să transforme ceea ce părea o provocare copleșitoare într-o experiență profesională și umană profundă.
Povestea Mirunei se înscrie în tabloul mai larg al învățământului rural din Izvoarele Sucevei, unde cadre didactice cu zeci de ani de experiență sau tineri aflați la început de drum luptă zi de zi pentru ca educația să ajungă și în locurile în care lumea pare să fi uitat să mai privească.
Aici, școala este mai mult decât educație: este dovada că simplitatea poate fi o formă de bogăție.
