Nea Costică, preșul cejeului, se află pentru încă două săptămâni în concediu. El s-a odihnit binemeritat după intensa activitate depusă anul trecut, când s-a odihnit după odihna din anul precedent. În răstimpul rămas, nea Costică se odihnește activ, adică uneltește pe la Bucale, asistat de o anume d-nă dep. care-l simpatizează și de dep. Chinezu care-l idolatrizează, și-l strecoară prin biroul miniștrilor în nădejdea că își aranjează încă doi ani de șefie, ca să iasă la pensie în plină glorie. Drept urmare pe la instituția pe care chipurile o conduce lucrurile merg la fel: unii stau iar alții așteaptă, dar nu așa, ci din răsputeri.
