Când a aflat că va fi mătrășit de proaspăt instalata putere, prefectul Dan al II – lea numai ce a băgat la guvernoi cerere că cum să dea decât triispici bulioane de euroi, chipurile ca să le împartă la târgurile și cătunele de prin sărmanul nost giudeț. Bun, treaba asta era aiurea s-o fi făcut în ultimii trei anișori, câtă vreme erau ai dumisale la guvernare, că i-ar fi dat Daddy peste mână, iar Veorica l-ar fi mătrășit de îndată, zicând că și-a pierdut uzul rațiunii. Dar așa, la trecerea în opoziție, și-a zis că hai să mai dea și el o mână de ajutor partidului, să nu zâcă lumea că el n-a vrut, ci, iată, n-a putut, din cauză de ăștia noi, și-i arată cu deștul. Iac-așa se formează homo politicus, care tot timpul vrea binele poporului, dar nu mai presus decât binele propriu, ci mai prejos, dar numai atât de jos cât iese rezultatul împărțirii la zero, în nici un caz mai jos.
