Sfinții Mucenici Marcian și Martirie

Au fost secretarii Arhiereului Pavel, Patriarhul Constantinopolului, din timpul împăratului Constantie (337-361). Marcian a fost citeț, iar Martirie a fost ipodiacon în marea Aghia Sofia din Constantinopol.

După ce Pavel, patriarhul Constantinopolului, a fost depus din scaun, exilat în Armenia și omorât pentru ca nu a primit erezia ariana, adepții acestei erezii au încercat sa ii cumpere pe Sfinții Mucenici Marcian și Martirie. Nereușind, au obținut uciderea lor. Au fost îngropați la poarta Milandisia din Constantinopol. Sfântul Ioan Gura de Aur a înălțat o sfântă biserică purtând hramul lor deasupra sfintelor lor moaște făcătoare de minuni.

 

Criminalul schimbat

La începutul primului război mondial un criminal a scăpat dintr-o închisoare și după o urmărire de toată noaptea văzut într-o poiană, o luminiță la fereastra unei case. Cu disperare, a năvălit în odaia mică, unde o imagine cu totul neașteptată îl țintui în loc: o tânără femeie plângea lângă un copilaș micuț, care, de asemenea, scâncea. Pe masa goală, un rest de lumânare lăsa în mica încăpere o lumină slabă, în care se vedea, totuși,chipul palid și slăbit al femeii. Aceasta, printre lacrimi, i-a răspuns că soțul ei a murit pe front, că nu mai are nici un ban și că, de foame și frig, copilașul s-a îmbolnăvit.

– Lasă femeie, îi spuse pușcăriașul, o să te ajut eu.

– Nu vreau să furi pentru mine și nici să sufere cineva nu doresc.

– Nu-ti face griji, nu va suferi nimeni! – i-a răspuns omul și a luat-o pe femeie cu el. Intrând cu ea în clădirea poliției, omul s-a predat zicând:

– Femeia aceasta m-a găsit în casa ei, când încercam să fur câte ceva șim-a adus aici. Dă-i recompensa pusă pe capul meu, o merită!Cu lacrimi de recunoștință în ochi, femeia n-a mai spus nimic. Era o recompensă foarte mare, deoarece putini credeau că cineva l-ar putea prinde și preda pe criminal. Bucuros că îl avea acum prizonier, șeful poliției a plătit imediat femeii suma enormă, după care l-a trimis pe fugar înapoi la închisoare, sub pază strictă. După câteva zile, femeia, cerând o audiență la directorul pușcăriei, i-a povestit acestuia totul, așa cum se întâmplase cu adevărat. Uimit de bunătatea deținutului său, cu ocazia Sfântului Crăciun ce se apropia,directorul l-a grațiat.

 

– Preot Sandu Olivian

Deja ai votat!