Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru Vâlcea, Sfântul Ierarh Amfilohie

Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru Vâlcea

A trăit în timpul domniei voievodului Matei Basarab și a domnitorului Constantin Brâncoveanu, fiind originar din satele Olteniei.
Impresionat de viața aleasă pe care o duceau călugării de la Iezeru, a intrat frate în acest schit. Dorind să sporească nevoințele monahicești, a cerut binecuvântare Episcopului locului, Ilarion, să meargă la Sfântul Munte Athos. Acesta cunoscând că este monah îmbunătățit și de mare folos multora, l-a sfătuit să renunțe. Cuviosul Antonie îi ascultă sfatul și în jurul anului 1690 s-a retras la câțiva kilometri de schitul Iezeru, în muntele cu același nume, unde şi-a găsit adăpost într-o peșteră. Aceasta i-a devenit chilie și loc de reculegere. Nemulțumit că nu avea un loc anume rânduit pentru rugăciune, a început să sape alături un mic paraclis în stancă, lărgind stânca în așa fel încât să poată face din ea un lăcaș de închinare și de preamărire a lui Dumnezeu. Terminând această bisericuță, i-a pus o catapeteasmă și icoane, înzestrând-o cu cele necesare săvârșirii dumnezeieștilor slujbe. Episcopul Ilarion al Râmnicului a sfințit acest locaș.
În această bisericuță s-a rugat mereu cuviosul Antonie sihastrul, până la sfârșitul vieții. Cobora la schit doar în duminici și sărbători pentru a asculta Sfânta Liturghie și a primi Trupul și Sângele Domnului.
Cuviosul Antonie a stat în sihăstrie 28 ani și a trăit în total 92 ani. Mutarea sa la Domnul a fost în 23 noiembrie 1719.

Sfântul Ierarh Amfilohie

A fost concetățeanul și prietenul Sfântului Vasile cel Mare, precum și al altor sfinți mari din veacul al patrulea. Acesta de foarte tânăr s-a retras într-o peșteră, unde s-a nevoit ca sihastru vreme de patruzeci de ani, apoi fost ales Episcop în Iconium.
Sfântul Amfilohie s-a numărat printre Sfinții Părinți de la Sinodul al Doilea Ecumenic din anul 381. El a luptat împotriva lui Macedonie, împotriva arienilor și a eunomienilor.
După ce împăratul Teodosie a dat stăpânirea părților apusului Europei lui Valentinian cel tânăr și a biruit pe tiranul Maxim, s-a întors la Constantinopol. Atunci Amfilohie, intrând la împăratul, l-a rugat să alunge pe arieni și fiindcă împăratul nu voia aceasta, a recurs la un exemplu dureros.
Astfel, mergând la împărat, a salutat pe Teodosie ca pe un împărat, iar pe Arcadie, fiul lui, care atunci fusese uns nou împărat, l-a salutat în chip prea înjositor. Deci mâniindu-se pentru aceasta Teodosie, a socotit necinstea fiului său ca o necinste adusă lui. Atunci sfântul prea înțelepțește a arătat lucrul, zicând: “Vezi, o împărați, cum nu suferi necinstirea fiului tău și te mânii? Așa să crezi că și Dumnezeu și Tatăl, asemenea Se întoarce și urăște pe aceia care hulesc pe Fiul Său și zic ca Acesta este mai prejos decât Tatăl”.
Auzind aceste cuvinte, împăratul a înțeles de ce Sfântul Amfilohie nu a dat cinstea cuvenită fiului lui, Arcadie, și s-a minunat de înțelepciunea și îndrăzneala lui. Sfântul Amfilohie s-a mutat la Domnul la anul 395.

– Preot Sandu OLIVIAN

Deja ai votat!