Sfinții Ermil și Stratonic

Au trăit în ținutul Iliricului și al Dunării de Mijloc, în timpul persecuțiilor declanșate de împăratul Licinius (230-325). Diaconul Ermil a fost chemat înaintea împăratului ca să dea mărturie despre necinstirea idolilor. Sfântul Ermil, ajuns în faţa împăratului, a spus că slujește numai Dumnezeului nevăzut, nu zeităților surde și neînsuflețite, făcute de mâini omenești, din lemn ori din pietre, despre care “mai curând te apucă râsul cât de neputincioase sunt, iar nu să te închini lor”. În urma acestei mărturisiri, împăratul a poruncit să fie bătut peste faţă cu un bici de metal și să fie întemnițat.

După trei zile de stat în temniță, a fost întrebat dacă refuză închinarea la Hristos. Pentru că nu s-a lepădat de cinstirea lui Hristos, a fost supus altor chinuri, printre care și ruperea pântecelui cu unghii de fier. În urma acestor pătimiri, temnicerul Stratonic a simțit prin Duhul Sfânt durerea lui Ermil și s-a îngrijit de rănile acestuia.

A fost văzut de un ostaș și pârât împăratului că se ocupă de vindecarea lui Ermil. Împăratul, văzând că cei doi nu leapădă credința în Hristos, a poruncit să fie omorâți. Au primit moartea mucenicească în ziua de 13 ianuarie 303, la 3 kilometri de orașul Singidunum (Belgradul de azi).

 

Măiestria creionului

 

Un copil își privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, îl întrebă:

– Bunicele, ce scrii acolo?

Bunicul se opri din scris, zâmbi și-i spuse nepotului:

– Nu ce scriu contează, mai important decât cuvintele, este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi nedumerit creionul, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.

– Totul depinde de felul cum privești lucrurile, răspunse bunicul. Creionul are cinci calități, pe care dacă reușești să le menții, vei fi totdeauna un om care trăiește în bună pace cu lumea.

Prima calitate: Poți să faci lucruri mari, dar să nu uiți niciodată că există o Mână care ne conduce pașii. Pe această Mână o numim Dumnezeu și El ne conduce totdeauna conform dorinței Lui.

A doua calitate: Din când în când trebuie să mă opresc din scris și să folosesc ascuțitoarea. Asta înseamnă un pic de suferință pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuțit. Deci, să știi, dacă suporți unele dureri, ele te vor face mai bun.

A treia calitate: Creionul ne dă voie să folosim guma pentru a șterge ce este greșit. Trebuie să înțelegi că a corecta un lucru, nu înseamnă neapărat ceva rău. Ceea ce este bine, este faptul că ne menținem pe drumul drept.

A patra calitate: La creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot așa, și tu pune accent mai mult pe ce se întâmplă înlăuntrul tău, decât pe exterior.

Și, în sfârșit, a cincea calitate: Creionul lasă întotdeauna o urmă. Tot așa, să știi că ceea ce faci în viață, va lăsa urme. Dragul meu, încearcă să fii conștient de fiecare faptă pe care o faci.

 

– Preot Sandu OLIVIAN

 

Deja ai votat!