S-a născut în Bitinia și a trăit în timpul împăratului Leon Isaurul (717-740). În tinerețe a luptat pentru distrugerea icoanelor. A renunțat la iconoclasm în momentul în care un călugăr, care apăra cultul icoanelor, i-a spus pe nume, deși se vedeau pentru prima dată.
Sfântul Ioanichie cel Mare a fost și un soldat remarcabil, reușind să-i salveze viața împăratului într-o luptă cu bulgarii.
S-a retras din armata după încheierea luptei cu bulgarii și a ales să-şi petreacă viața în mănăstire. După ce viețuiește în câteva mânăstiri, decide să se retragă în pustiu. După un timp petrecut în pustiu, se stabilește mai întâi în Muntele Conturiului, iar apoi în Muntele Olimp.
Din cauza invidiei, un monah a încercat să-l otrăvească, altul i-a dat foc chiliei, un altul a vrut să-l străpungă cu toiagul, însă, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a rămas în viață.
A fost un luptător pentru cinstirea sfintelor icoane. Împreună cu patriarhul Metodie și cu împărăteasa Teodora, a restabilit cinstirea sfintelor icoane. Se ridica de la pământ în vremea rugăciunii sale, devenind nevăzut.
A trecut la cele veșnice în jurul anului 846. Rodul luptei sale pentru dreapta credință este mărturisit și astăzi în slujbele bisericești: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ție!”.
O mână de ajutor
În timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei căi ferate distruse de bombardament. Câțiva soldați, deși se străduiau, nu puteau clinti un stâlp greu, căzut peste şine. Alături, caporalul striga la ei, ocărându-i pentru neputința lor. Trecând pe acolo, un om l-a
întrebat:
– De ce nu-i ajuți și dumneata?
– Eu sunt caporal, eu supraveghez și comand. Ei trebuie să muncească!
Străinul nu a mai spus nimic, dar și-a scos haina și a început să tragă și el cot la cot cu soldații de un capăt al stâlpului. După scurt timp, au reușit să elibereze șinele. Încântați de reușită, soldații i-au mulțumit străinului care, luându-și haina să plece, i-a mai spus caporalului:
– Dacă va mai fi nevoie, să mă chemați și altădată!
– Da?! – zise în batjocură caporalul. Dar cine ești dumneata?
– Sunt generalul acestei divizii …
“Nu trebuie să ne îngrijim numai de ale noastre, ci și de ale altora”
(Sfântul Ambrozie)
Preot Olivian SANDU
