Originar din Betsaida Galileei, este cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de către Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. Sfântul Filip, întâlnindu-l pe Nathanael, i-a zis: „Am găsit pe Cel despre Care a scris Moise în Lege și proroci, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret” (Ioan 1-45). După Înălțarea Domnului la cer, Sfântul Filip a propovăduit credința creștină în Asia. Documente descoperite recent atestă faptul că Sf. Ap. Filip l-a însoțit pe Sf. Ap. Andrei în Schitya, Dobrogea de astăzi, pentru a face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu.
În acest sens, prof. univ. dr. Emilian Popescu afirma: „În cercetările mai noi s-a ajuns la concluzia ca Sf. Ap. Filip poate fi așezat lângă Sf. Ap. Andrei ca misionari pe pământ românesc şi, de aceea, pentru noi românii ziua aceasta este tot așa de importantă ca și aceea dedicata Sf. Ap. Andrei.” A mucenicit în cetatea Hierapolis, din centrul Asiei Mici, unde a fost răstignit cu capul în jos.
Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului
S-a născut în anul 1296 în Constantinopol. Înzestrat cu abilități intelectuale și ambiție, Grigore a stăpânit toate subiectele de studiu care făceau parte la vremea aceea din cursul complet de educație superioară medievală.
Tânărul Grigorie, abia împlinind 20 de ani, s-a retras în Muntele Athos în anul 1316, devenind novice la Mănăstirea Vatoped, sub îndrumarea monahicească a Părintelui Nicodim. Acolo a fost tuns în monahism și a pornit pe calea sfințeniei prin RUGĂCIUNEA INIMII.
Își va continua viața de asceză, împreună cu cei 12 călugări, într-un schit de pe muntele de lângă Veria: cinci zile pe săptămână petrecea în rugăciune și post, fără să se întâlnească cu nimeni, iar sâmbăta și duminica el cobora în mijlocul fraților și al credincioșilor, slujind Sfânta Liturghie și predicând.
S-a întors la Athos și s-a așezat pentru o perioada în schitul „Sfântul Sava”, de lângă Marea Lavra. Deceniul următor începe controversa isihastă, adversarii Sfântului Grigorie fiind monahul Varlaam (care susținea imposibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu, în afara unui demers teologic speculativ, și experierii slavei divine) și discipolii acestuia, chiar și împăratul Andronicus III Paleologul (1328-1341).
Sfântul Grigorie devine apologet al isihasmului (adică lucrarea tainică de curățire de patimi a creștinilor ortodocși, care are în centrul ei repetarea neîncetată a rugăciunii lui Iisus și dorința de liniștire interioară) şi, implicit, al Ortodoxiei, formulându-si viziunea ascetică și mistică în „Triade în apărarea sfinților isihaşti” (1338) și „Tomul Aghiorit” (1340). Sinodul de la Constantinopol din 1341, desfășurat la Biserica „Sfânta Sofia”, a fost de acord cu punctul de vedere al Sfântului Grigorie, și anume că, inaccesibil în esență Sa, Dumnezeu Se descoperă și poate fi cunoscut prin energiile Sale necreate. Însă disputele dintre Palamiţi și Varlaamiţi au continuat până într-acolo încât, în 1344, Sfântul Grigorie a fost întemnițat. În 1347, a fost eliberat și numit Arhiepiscop al Tesalonicului. În 1351, Sinodul din Vlaherne a apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învățăturilor sale.
A trecut la cele veșnice la 14 noiembrie 1359. Înainte de a face trecerea spre lumea veșnică, i s-a arătat Sfântul Ioan Gură de Aur, care i-a adresat cuvintele: „Spre Înălțimi! Spre Înălțimi!”
