A trăit în sec. al XIII-lea, în sudul Dunării, însă nu se știe cu exactitate daca provenea din neam de romani sau de bulgari. Numele sau în limba greaca înseamnă “iubitoare de Dumnezeu”. Pentru ca a dovedit mila fata de oamenii sărmani, a fost omorâtă de tatăl sau, la vârsta de numai 12 ani.
Istoria arata ca moaștele Sfintei Filofteia au fost duse inițial la Tarnovo, unde au rămas pana în anul 1393. în acel an, Țaratul bulgar a fost ocupat de turci, care au și ars orașul. Pentru a le feri de profanare, moaștele au fost duse la Vidin, unde au stat puțin timp, probabil pana în 1396. După înfrângerea armatelor creștine la Nicopole, crescând amenințarea turca, moaștele au fost oferite domnitorului Tarii Romanești, Mircea cel Bătrân (1386-1418). Acesta le-a așezat în vechea ctitorie domneasca, cu hramul “Sf. Nicolae”, de la Curtea de Argeș, pe atunci catedrala mitropolitana. în acest fel se explica și alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat după ziua hramului). După construirea noii biserici de către Neagoe Basarab, sfințită la 15 august 1517, moaștele au fost așezate aici a doua zi, când s-a făcut și proclamarea canonizării Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi).
Sfântul Ambrozie de Milan, Episcopul Mediolanului
S-a născut, la începutul secolului al IV-lea, într-o familie de nobili, tatăl sau fiind deputatul imperial pentru Galia și Spania. Chiar daca păgân cu credința, mama sa a fost creștina. După moartea tatălui lui, împăratul l-a numit reprezentant al sau în provincia Liguria, în care cetatea de reședința era Mediolanul (Milanul de astăzi). Murind Episcopul Milanului, s-a stârnit cearta apriga intre creștinii ortodocși și cei eretici, arieni, cu privire la cine sa fie următorul episcop. Sfântul Ambrozie a intrat în biserica ca sa instaureze liniștea. Atunci a strigat un prunc de la sânul maicii lui așa: “Ambrozie sa ne fie episcop!” Oamenii au văzut în strigatul limpede al copilului voia lui Dumnezeu, și l-au ridicat pe Ambrozie arhiereu al eparhiei lor. Astfel, Sfântul Ambrozie a primit Sfântul Botez, a trecut prin toate rânduitele trepte preoțești și a fost sfințit episcop în durata unei singure săptămâni.
De pe scaunul arhieresc Sfântul Ambrozie a întărit credința ortodoxa, a stârpit neghina ereziei, a împodobit sfintele biserici, a propovăduit credința la păgâni, a scris minunate cârti de adânca învățătura creștina și a fost icoana și pilda de viețuire adevărata după Dumnezeu, ca un adevărat pastor creștin. El a compus cunoscuta cantare “Pre Tine Dumnezeule Te lăudam” întâlnita în slujba Te-Deum-ului.
Sfântul Ambrozie al Mediolanului s-a săvârșit cu pace în dimineața Slăvitului Praznic al Învierii Domnului din anul 397.
Iisus Hristos, întrupat în Om adevărat, a biruit pe diavolul ca om, iar nu ca Dumnezeu; căci cu puterea de Dumnezeu, ca fulgerul l-a aruncat din Ceruri. Iisus a venit să se lupte cu diavolul, ca om adevărat, întrucât numai așa ne putea împinge la toată îndrăzneala câtă trebuie; iar câștigând – ca om – o biruință desăvârșită asupra lui, biruința ne-a dat-o nouă, în dar, dar numai dacă ne luptăm și noi ca El.
Cu biruința Sa, Mântuitorul ne-a învățat și pe noi meșteșugul războirii, ne-a dat cunoștința și ne-a dat și puterea. Deci El e meșteșugul, cunoștința și puterea; El e modelul de luptă, cât ține cărarea. (Pr. Arsenie Boca)
– Preot Olivian Sandu
