Curios cum îi stă în fire unui atât de mare ales local, nea Costică, preșul cejeului, vrea să afle câte așezări informale, adică șatre, sunt în județul păstorit de domnia sa. Motivele pentru care îl frământă atât de tare grija pot fi numai presupuse: or fi electorale și vrea să facă clampanie pe acolo. Or fi economice și vrea să-i facă meșterii inele din bănuții de aur găsiți prin birou, rămași de la predecesorul. Or fi culturale și vrea să verifice chestia cu țigancă dar frumoasă. Sau, după felul intens în care se pregătește, duhănind din răsputeri, s-a hotărât de fapt să abandoneze modul de viață citadin și stresant și să adopte unul de bulibașă, adică ecvestru, curat, în armonie deplină cu natura, dar nu s-a hotărât încă la ce șatră să adere după ce se separă de șatra politică din care face acum parte.
