Râvna de a dobândi funcţia de epitrop duse, în curând, la izbucnirea unor vrajbe politice, al căror rezultat imediat a fost constituirea, neoficială, a două partide, unul grupându-i pe „venetici”, boierii şi negustorii stabiliţi de puţină vreme în Botoşani, susţinuţi însă de o seamă dintre vechii locuitori de frunte ai târgului, celălalt, strâns în jurul vel vornicului Alecu Callimachi, reunind tabăra botoşănenilor cu obârşii locale mai vechi. Lupta a fost aprigă, fiecare dintre tabere folosind toate mijloacele pentru a obţine victoria asupra celeilalte. Deşi se bucurau de susţinerea lui Ioniţă Sandu Sturdza voievod, cumpărată cu o sumă de bani şi un ceasornic, oricum mai mult decât oferise tabăra adversă, Alecu Callimachi şi susţinătorii săi au pierdut într-o primă fază alegerile care au avut loc în 1828, principalul motiv fiind acela că Anghelachie Climent şi partida sa obţinuseră susţinerea sudiţilor (locuitori aflați sub protecția marilor puteri străine), aflaţi în număr considerabil la Botoşani. Conform „Catagrafiei de toţi sudiţii din târgul Botoşani în 1820”, numărul acestora era, în acel an, de 70, pentru ca în „Catagrafia a toată suflarea aflătoare în târgul Botoşănilor din ţinutul Botoşăni”, numărul lor să crească la 423 de persoane, dintre care 113 supuşi austrieci, 85 francezi, 95 prusaci, 75 ruşi şi 55 britanici. Pe plângerea adresată de urmaşul neamului domnesc al Callimachilor, într-ascuns susţinută de galbenii şi ceasornicul oferite domnului, acesta puse o rezoluţie favorabilă reprezentanţilor partidei locale, poruncind apoi, într-o altă carte, vornicilor de Botoşani, ca în demersurile pentru o nouă epitropie să se aleagă doi membri ai clasei boiereşti, doi dintre negustorii creştini şi, pentru prima dată, doi membri ai negustorilor de frunte „jidovi”. Noile alegeri ce au urmat poruncii domneşti au consolidat victoria taberei lui Alecu Callimachi, el însuşi ales preşedinte al epitropiei târgului. Se consacra, astfel, o mai veche realitate botoşăneană, cea a ponderii crescute a locuitorilor evrei ai târgului în viaţa economică a obştii, dar şi a veleităţilor şi influenţei politice tot mai mari a acestora în oraşul unde aleseseră să-şi statornicească viaţa şi ocupaţiile.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
