În Marţea Mare din Săptămâna Patimilor Domnului, se citeşte Pilda celor zece fecioare, cinci “înţelepte” şi cinci “neînţelepte”, care se pregătesc pentru nuntă. În Noul Testament, întâlnirea cu Hristos este asemănată unei nunţi.
În această pildă, Împărăţia cerurilor este asemănată cu zece fecioare, care luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui.
Cum mirele a întârziat, fecioarele au adormit. La miezul noptii, fecioarele s-au trezit să-l întâmpine. Untdelemnul din candelele celor „neînţelepte” era pe sfârşite. Ele au cerut de la cele „înţelepte” să le împrumute untdelemn. Acestea le-au refuzat, motivând că şi candelele lor se pot stinge. Astfel, fecioarele merg să cumpere untdelemn. În timp ce ele lipsesc, soseşte mirele. Acesta intră la nuntă împreună cu fecioarele “care erau gata de nuntă” şi uşa se închide. Vor ajunge şi celelalte fecioare, dar vor găsi uşa închisă. Au strigat: “Doamne, Doamne, deschide-ne nouă”, însă mirele le-a răspuns: “Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi”. Pilda se încheie cu aceste cuvinte: “Privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului”.
În vremea Postului Mare, restricţiile alimentare şi rugăciunile trebuie însoţite de milostenie.
Candelele aprinse simbolizează faptele bune, care trebuie să ardă până la sfârşitul lumii. Flacăra este alimentată de untdelemn, adică de credinţă.
