Peste mai bine de 50 de ani, la 10 august 1772, Băicenii au un nou stăpân, anume Ioan şetrarul, pentru ca peste alţi aproape 30 de ani, la 7 august 1801, o mărturie hotarnică a Vorniciei de Botoşani să-l menţioneze ca stăpân al Băicenilor pe Zaharia Gioanu (despre acesta ştim că la 1829 era serdar cu caftan, născut în Iaşi, pe la 1769, ca fiu al medelnicerului Ioan Gioan, şetrar la 1772, când stăpânea Băicenii. Îl avea ca frate pe Iordache Gioan, născut tot la Iaşi, la 1759 şi stăpânind, cum arată documentele, moşia Tulburenilor. La 1820, Iordachi Gioan era stolnic, având-o ca soţie pe Antiţa. Moare în 1838, în acelaşi an cu Vasile Chiriac, fostul proprietar al Curteştilor, cu care avusese mai înainte pricini de hotar pentru moşiile lor). Urmează un şir de documente ce au în prim plan litigiul de hotar dintre Băicenii Zahariei Gioanu şi megieşita moşie a Curteştilor, stăpânită de neamurile lui Cârstian. În unul din aceste documente, cel din 16 martie 1806, se arată că Zaharia, fiul medelnicerului Gioanu , a ajuns stăpânul Băicenilor în urma diatei (testamentului, n.ns.)din 22 noiembrie 1741 a biv vel vornicului Gavril Miclescu.
La 18 aprilie 1811, Zaharia Gioanu solicita Divanului scoaterea la mezat (licitație n.ns.) a moşiei sale, Băiceni, invocând datoriile pe care trebuie să le plătească. La 29 aprilie 1811, Vornicia de Botoşani îi scrie lui Constantin, telal-başa (șeful celor care făceau strigările la mezat) de la Botoşani, spre a striga la mezat moşia Băicenilor. În urma acestui mezat, după ce se arată sumele oferite, Băicenii sunt adjudecaţi de către, Sandu Sturdza, vechilul (arendașul) Doamnei Smaranda Callimachi, pentru suma de 52.000 lei.
După ce stolnicul Iordachi Gioanu îşi dă învoirea ca fratele său, Zaharia, să vândă Băicenii, la 24 ianuarie 1814 acesta din urmă dă zapis „Măriei Sale, Doamna Smaranda Callimachi” pentru moşia Băiceni. Cu acest prilej, Zaharia arată că avea Băicenii de la mama sa Zoiţa, fiica paharnicului Vasile Adam, nepoata lui Gavril Miclescu biv vel logofăt.
La 1802, Băicenii Zahariei Gioanu aveau 30 de locuitori birnici, nu exista nici un scutelnic. În 1816, când proprietar al Băicenilor devenise, de vreo doi ani, Smaranda Callimachi, pe moşie existau 40 de locuitori birnici, care dădeau un „cifert” (dare trimestrială) de 100 de lei. La 9 octombrie 1824, preţul la mezat pe trei ani ai moşiei Băiceni era de 6000 de lei, sau cel puţin atât îl împuternicea să dea Maria jidoavca pe un oarecare Costachi. Mai târziu, Băicenii şi alte moşii ale Smarandei Callimachi vor fi scoase la mezat, pentru acoperirea datoriilor pe care aceasta le avea la ginerele său, hatmanul Constantin Paladi. Despre aceasta, însă, mai încolo, când ne vom referi la Mănăstirea Doamnei.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
