Sfânta Veronica
este femeia pe care Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat-o de curgerea sângelui. „Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă; iar Iisus, întorcând-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiica, credința ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela” (Matei 9, 20-22). Mai târziu, tot Veronica va fi aceea care va întinde Mântuitorului o mahrama, spre a-şi șterge chipul îndurerat, în drumul Lui spre Golgota.
Chipul lui Hristos a rămas astfel imprimat pe mahrama, care a fost considerată apoi „prima icoană nefăcută de mâna omeneasca”. Această pânză minunată s-a păstrat multa vreme, ea fiind cunoscută mai ales ca „Sfânta Mahrama”.
Veronica este un nume compus din doua cuvinte, unul de origine latină („vera”, adică „adevărat”) și altul de origina greaca („eikon”, adică „icoana” sau „chip”). Prin alăturarea celor doua cuvinte se obține un nume ce înseamnă „Adevărata Icoana” sau „Adevăratul Chip”. Acest nume trimite, în mod evident, la chipul Mântuitorului, imprimat pe mahrama sfintei.
Sfântul Paisie Aghioritul
s-a născut în iulie 1924, în localitatea Farasa din Capadocia, având numele Arsenios Eznepidis. A devenit monah în Sfântul Munte în anul 1949 și a trecut la cele veșnice pe 12 iulie 1994. A fost înmormântat la mănăstirea din Suroti, potrivit dorinței sale. Sfântul Paisie a fost canonizat de Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice în data de 13 ianuarie 2015, la 21 ani de la moartea sa. În calendarul liturgic românesc a fost trecut începând cu anul 2016.
Inima e curățată cu lacrimi și cu suspine. Un singur suspin al sufletului ce pătimește are aceeași putere ca două găleți de lacrimi.
Dumnezeu ne observă inima și-i cercetează conținutul. Să ne cercetăm neîncetat, să ne căim de trecut și să ne temem de neputințele noastre. Cu toate acestea, să nu ne pierdem nădejdea în mântuirea noastră. (Sf. Paisie)
– Preot Sandu OLIVIAN
