Constantin Brâncoveanu a fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714. Domnia lui a început sub semnul apariției Bibliei în limba română, numită “de la București”, în anul 1688. Şi-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Muntenia, dar și din Transilvania. A dat Bucureștiului o nouă Academie Domnească, transformând şcoala de la Sf. Sava în “colegiu public pentru pământeni și străini”, cu o programă asemănătoare instituțiilor de grad superior. L-a adus de la Istanbul pe Andrei, viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub îndrumarea căruia se vor tipări numeroase cărţi în limbile română, greacă, slavonă, georgiană și chiar arabă. A ctitorit mai multe biserici și mănăstiri, între care bisericile de la Potlogi și Mogoșoaia, Mănăstirile Hurezi și Brâncoveni, Biserica “Sf. Gheorghe Nou” din București, unde odihnesc sfintele sale moaște.
Pentru că a refuzat să se lepede de la credința creștină, pe 15 august 1714, chiar în ziua când împlinea 60 de ani, domnitorul român a fost decapitat împreună cu fii săi. “De legea creștină nu mă las, căci în ea m-am născut și am trăit, și în ea vreau sa mor!”, a spus Constantin Brâncoveanu.
Trupurile lor au fost aruncate în Bosfor. Au fost scoase de câțiva creștini și îngropate în mare taină într-o mănăstire din Halki, chiar lângă Țarigrad. În vara anului 1720, Doamna Maria (Marica) a adus pe ascuns rămășitele domnitorului și le-a îngropat în Biserica “Sfântul Gheorghe Nou” din București. A așezat peste mormânt o piatră împodobită doar cu pajura ţării, fără nicio pisanie, iar deasupra a pus o candelă de argint. Pornind, între altele, și de la inscripția de pe această candelă (din 12 iunie 1720), Virgil Drăghiceanu a făcut în 1914 senzaționala descoperire a mormântului voievodal (“cea mai mare răsplată pentru modesta mea activitate de o viaţă”, îi scria el savantului Dimitrie Onciul). În jurul autenticității și paternității descoperirii s-au iscat pe atunci multe polemici și chiar procese, în care de partea lui Virgil Drăghiceanu a fost încă de la început, printre mulți alții, și marele Nicolae Iorga.
Pe 15 august 1992, Constantin Brâncoveanu cu fiii săi și cu sfetnicul Ianache au fost declarați sfinți de către Biserica Ortodoxă Română. Sunt sărbătoriți pe 16 august, pentru a nu coincide cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.
– Preot Sandu OLIVIAN
