Astăzi, 14 noiembrie, este Lăsatul secului pentru Postul Naşterii Domnului. Lăsatul secului semnifică renunţarea la obiceiurile lumeşti înainte de intrarea în post. Creştinii se adună în această zi la mese pline cu alimente şi băuturi, care vor fi interzise în perioada Postului Naşterii Domnului.
Masă festivă de Lăsatul secului
Tradiţiile legate de Lăsatul secului sunt variate în funcție de zonele geografice, însă toate au în comun masa festivă la care se adună familia, rudele şi prietenii.
În trecut, era obiceiul ca în ziua dinainte de începerea Postului Crăciunului gospodinele să spele toate vasele în care au pregătit bucate „de dulce”, astfel ca acestea să poată fi folosite pentru mâncare de post pe care o vor pregăti timp de 40 de zile. Vasele trebuie lăsate cu gura în jos pentru ca oamenii să fie feriţi de pagubă şi de boală.
Se spune că astăzi, de Lăsatul secului, trebuie adunate toate resturile de mâncare într-o faţă de masă, inclusiv oasele, şi aruncate spre răsărit şi astfel păsările nu vor mai strica ogoarele în anul următor.
În unele zone din ţară, de Lăsatul secului, finii merg la naşii de cununie cu diferite daruri, printre care o găină friptă, un colac mare uns cu miere şi o sticlă de vin. Finii îşi cer astfel iertare pentru greşelile de peste an, iar naşii, după ce îi iartă, îi invită la masă. De pe masă nu trebuie să lipsească strugurii, care simbolizează sporul şi vigoarea spirituală.
În trecut, în localităţile rurale, zilele de la Lăsatul Secului până la Naşterea Domnului aveau un farmec aparte. Chiar dacă nu se organizau nunţi, hore sau alte petreceri, sătenii nu renunţau la bucuria de a se întâlni şi de a lucra împreună. Gospodinele îşi dădeau întâlnire în câte o gospodărie, unde ţeseau, împleteau, sau coseau ştergare sau cămăşi tradiţionale, lucrul fiind împletit cu poveşti şi ghicitori. Gazda îi servea pe oaspeţi cu plăcinte cu varză sau dovleac, sarmale cu crupe sau borş de sfeclă roşie.
