Doamna Lucia – Dumitru MONACU, scriitor

A scrie despre doamna Lucia Olaru Nenati este echivalent cu a răsfoi paginile literaturii botoșănene din ultimii patruzeci de ani întrucât bogata sa activitate literară acoperă nu numai perioada specificată de timp dar și aproape toate ramurile și rămurelele livrești. Glumind, desigur, aș putea spune că Doamna împreună cu mine acoperim tot acest vast domeniu deoarece din panoplia dumneaei lipsește doar literatura umoristică, rămurică pe care subsemnatul am abordat-o cu predilecție. „Poezie, proză, eseu, literatură pentru copii, cercetare de istorie literară, critică literară,  muzică, toate materializate prin 33 de apariții editoriale și albume muzicale proprii, apoi participarea la 50 de lucrări colective, colaborări la numeroase publicații din țară și din străinătate, antrenarea permanentă și activă în viața literară a locului și a țării  prin numeroase participări directe la lansări, recitări și lecturi publice, festivaluri, șezători și alte manifestări literare, unde a obținut întotdeauna aprecierile publicului” (din Biografie – Lucia Olaru Nenati). Efectul activității doamnei Lucia s-a reflectat în peste 150 de cronici și ecouri ale multor semnatari de prestigiu, în numeroase premii obținute pentru toate genurile literare practicate. Toate steluțele agățate de Lucia Olaru Nenati pe cerul literaturii române luminează, urmând cu o tenacitate uluitoare, fascinanta, orbită pământeano-celestă a Luceafărului, menire care a început să se cristalizeze odată cu angajarea tinerei absolvente de filologie ca muzeograf unic, în 1972, la Muzeul „Mihai Eminescu”. Poposirea la Ipotești a bucovinencei din Rădăuții Sucevei, datorată unei repartiții guvernamentale, a fost până la urmă, alegerea sufletului ei întrucât ar fi putut, datorită mediei de absolvire a facultății, să rămână în Bucureștiul cel atât de vânat și râvnit de către orice absolvent al oricărei unități de învățământ din acele timpuri. Complexele și aprofundatele studii despre viața și opera Poetului Nepereche au demonstrat cu vârf și îndesat că alegerea doamnei Lucia a fost mai mult decât perfectă. Forța centripetă care a ținut-o aproape de Mausoleul culturii române adică „Memorialul Ipotești” dar și de meleagurile botoșănene își trage seva din fascinanta operă a Luceafărului de care poeta s-a îndrăgostit iremediabil și pentru totdeauna. Astfel, noi, botoșănenii am avut privilegiul de a respira același aer și de a privi același răsărit de soare cu un vârf al literaturii române contemporane, ceea ce nu e chiar de ici colea. Chiar dacă în tagma scriitoricească din Botoșani, din varii motive mai strâmbă câte unul din nas la auzul numelui ei, Lucia Olaru Nenati rămâne, de departe, cel mai valoros om de litere din Botoșani din ultima jumătate de secol iar faptul că poeta conștientizează acest lucru, nu trebuie privit ca pe o lipsă de modestie sau ca pe o manie a grandorii ci pur și simplu ca pe o autoapreciere corectă și completă. Cine nu este de acord și susține alte variante, să vină cu argumente palpabile adică opere, studii, cercetări. Nu vorbe, că vorbele rămân pentru eternitate numai dacă sunt scrise. Altfel, se pierd în perisabilitatea lor efemeră. Nu pot încheia acest stângaci crochiu biografic fără să menționez disponibilitatea Doamnei Lucia de a participa la orice întrunire sau manifestare literară la care este invitată. Ca să revin la stilul meu, așa mai glumeț, dumneaei participă, aidoma ca în reclama aceea bancară, doar cu buletinul, fără rate, fără comisioane, fără giranți și fără arginți, fapt ce în ziua de azi pare de neconceput pentru unii. Așadar, să mulțumim Domnului că în urmă cu niște decenii ne-a trimis-o pe această blondă Cătălină iubitoare de cuvinte și de Luceafăr și să-i urăm astăzi din inimă, la zi aniversară, tradiționala urare: La mulți ani, cu sănătate!