Un total de 780 de cazuri de variola maimuţei confirmate în laboratoare medicale au fost semnalate în 27 de ţări non-endemice, a anunţat duminică Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), care a repetat cu această ocazie că riscul sanitar la nivel mondial este moderat, relatează Agerpres, conform AFP.
Acest număr este fără îndoială subestimat din cauza informaţiilor epidemiologice limitate şi „este foarte probabil ca alte ţări să identifice astfel de cazuri şi să existe o nouă propagare a virusului”, au adăugat reprezentanţii OMS.
Puţine spitalizări au fost raportate, în afara pacienţilor deja izolaţi.
Cele mai multe cazuri sunt în Marea Britanie
Ţările non-endemice în care au fost semnalate cele mai multe cazuri sunt Marea Britanie (207), Spania (156), Portugalia (138), Canada (58) şi Germania (57). În afara Europei şi a Americii de Nord, cazuri de variola maimuţei au fost raportate – câte unul de fiecare dată – în Agentina, Australia, Maroc şi Emiratele Arabe Unite. Potrivit OMS, niciun deces nu a fost semnalat în ţările non-endemice, spre deosebire de cele endemice: Camerun, Republica Centrafricană, Congo-Brazzaville, Republica Democrată Congo, Liberia, Nigeria, Sierra Leone, Gabon, Coasta de Fildeş şi Ghana, unde boala a fost depistată iniţial doar la animale. În primele şapte dintre aceste ţări africane, 66 de decese au fost raportate în decursul primelor cinci luni ale anului 2022.
Variola maimuţei este o boală rară al cărei agent patogen poate fi transmis de la animale la om şi invers. Simptomele sale seamănă, dar în formă mai puţin severă, cu cele observate în trecut la subiecţii cu variolă: febră, cefalee, dureri musculare, dureri de spate, în primele cinci zile. Apoi apar erupţii cutanate, leziuni, pustule şi în final cruste.
Nu există tratament pentru această boală care de obicei se vindecă spontan şi ale cărei simptome durează între 14 şi 21 de zile. Cazurile grave apar mai frecvent la copii şi sunt legate de gradul de expunere la virus, de starea de sănătate a pacientului şi de severitatea complicaţiilor. Potrivit specialiştilor, rata mortalităţii a putut varia enorm, dar a rămas sub 10% în toate cazurile documentate, în principal la copiii mici.
