Despre cabinetele parlamentare și inutilitatea lor – Dumitru MONACU, scriitor

„Și eu cred într-o Românie normală!” – așa scria pe ușa cabinetului parlamentar din Săveni al senatorului PSD Lucian Trufin. O deviză care ar fi aproape frumoasă dacă nu ar acoperi precum preșul, două mari gunoaie. Despre primul gunoi nu voi spune mai mult, România normală fiind o iluzie, o vorbă-n vântul ce leagănă platanii Cotrocenilor. Al doilea gunoi se referă tocmai la cabinetele parlamentare, nouă la număr în județul Botoșani și peste patru sute în întreaga țară. Ce ar trebui să fie aceste stabilimente știu doar legiuitorii care le-au creat adică aleșii neamului. Ce sunt, știe un popor întreg: o sursă substanțială de câștig pentru deputați și senatori care, pe lângă lefurile babane numite simandicos „indemnizații”, pe lângă gratuitățile de care beneficiază (cazare, carburanți, servicii de telefonie și internet și altele pe care probabil muritorul de rând nu le cunoaște!) pe lângă mult discutatele pensii speciale, mai beneficiază și de o sumă forfetară lunară de aproape 20000 lei, bani  necesari pasămite pentru buna funcționare a cabinetelor parlamentare. Acestea, pot avea de la 0 (da, sunt și cabinete fără nici un angajat!) până la doi, trei sau chiar patru angajați funcție de câți lipitori de afișe devotați are parlamentarul sau partidul de răsplătit. Suma forfetară, nu trebuie justificată decât în parte, prin anexarea la documentele lunare a contractelor de muncă, a chiriei pe spațiu sau a altor cheltuieli care, în total, se situează de cele mai multe ori sub nivelul a 50 la sută din suma totală primită. Că rolul și locul acestor cabinete în contextul unui stat atacat la vistierie și din interior și din exterior de către politicieni tinde către zero, nu este nici un secret pentru un român normal la cap. Tocmai de aceea, deviza amintită mai sus mă revoltă! Într-o Românie aproape falimentară, economisirea banului public ar fi trebuit să fie direcția principală de acțiune a politicienilor. Ei, bine, cabinetele parlamentare ale aleșilor, consumă cu mult peste 15 milioane de euro anual, în condițiile în care țara e vândută și îndatorată până peste urechi. Declarativ, se dorește reducerea cheltuielilor bugetare dar tocmai cei dintâi sugaci ai bugetului își lărgesc întruna laringele pentru a-și umple burduhanele pungilor lor hămesite și mereu avide după foșnitori. Chiar m-a distrat măsura aceea de stopare a angajărilor la stat după ce, până la data cu pricina (1 iulie) au fost angajați pe bază de dosar politic o sumedenie de amante, cumetri, verișori sau odrasle de politicieni. Cum s-ar spune, economisirea banului reprezintă în opinia politrucilor strângerea curelei de către plebe, cu cât mai mult, cu atât mai bine întrucât vor avea mai mulți bani de împărțit și tocat. Revenind la cabinetele parlamentare, inutilitatea lor se vede de pe Marte. Audiențe, colectări de probleme și necazuri, racordarea parlamentarului la problemele fierbinți ale comunității nu se realizează sub nicio formă la cabinete ci la sediul de partid unde, jupânul (sau jupâna!) care ține frâiele grupării politice dă verdictul sau ia decizia funcție de interesul de partid sau personal. Drept urmare, stimați politicieni, nu ne mai credeți proști și naivi că nu știm cu ce se mănâncă „grija” voastră față de popor! Totul, absolut totul e pe bani și doar asta vă răpește tot timpul. Inclusiv cele șase ore de program zilnic afișat la cabinetele „șparlamentare”! Am mai spus-o de o mie de ori și încă o mai spun: dacă vreți cu adevărat reducerea cheltuielilor bugetare atunci desființați agențiile create pentru recompensarea unora, renunțați la subvențiile acordate partidelor, desființați cabinetele particulare, limitați la bunul simț salariile și pensiile … „nesimțite”, într-un cuvânt, eliminați măcar o parte dintre privilegiile care se întind precum volbura în tot spațiul bugetar. Revenind la parlamentari, faptul că l-am invocat aici pe senatorul Lucian Trufin se datorează numai și numai demagogiei cuprinsă în deviza scrisă pe ușa cabinetului. La fel de inutile și costisitoare sunt și cabinetele celorlalți opt parlamentari botoșăneni Adică a tuturor aleșilor noștri, indiferent de culoarea lor politică! Știu, nu e vina lor, așa au moștenit sistemul dar cu cât trece timpul cu atât țara este mai cocoșată de datorii și de necazuri iar eliminarea sau regândire acestor uriașe găuri în care se topesc banii nației ar trebui astupate, închise, eliminate. La fel ca și celelalte amintite mai sus!