Mințiți și manipulați pe banii noștri – Dumitru MONACU, scriitor

În urmă cu ceva timp, la câteva zile după difuzarea emisiunii PROTV „România, te iubesc”, scriam în paginile „Monitorului de Botoșani” un editorial intitulat mai mult decât sugestiv, „Presa, punguța cu doi bani și nătărăii”, în care subliniam existența unui fenomen extrem de periculos care s-a aciuat în unele zone mass media din Botoșani, și anume cumpărarea ca pe castraveți a unor jurnaliști. Atunci, după emisiunea cu pricina, „lefegiii presei” au sărit să apere onoarea primarului de Mihai Eminescu, șifonată rău, dar pe bună dreptate, de către echipa postului de televiziune care s-a uitat și sub preș și după ușă și sub pat în „odaia” edilului. O odaie care, după atâtea laude și atâția bani cheltuiți, strălucea pasămite de curățenie. Ceea ce m-a intrigat și atunci, dar și întotdeauna, a fost faptul că aceste osanale nu sunt plătite din punguța politicianului, oricare ar fi el, ci din banii noștri, din banii comunității. Cum s-ar spune, plătim ca să fim mințiți. Or așa ceva este nu numai de domeniul absurdului, ci și al prostiei inoculate cu sârg și migală în mințile absorbante ale unor conaționali de-ai noștri. Fenomenul acesta a luat o așa amploare în ultimii ani, încât a determinat jurnaliștii de la „Recorder” să aprofundeze subiectul. Ce au descoperit este de-a dreptul șocant: un pact de-a dreptul criminal a fost încheiat între partide și anumite cercuri media, obiectul acestuia fiind o tranzacție de-a dreptul penală: cumpărarea tăcerii! Adică trusturi media, publicații online sau alte asemenea entități, în schimbul a zeci de milioane de euro „omiteau” din produsele lor acele informații care nu ar fi dat bine în ochii consumatorilor de presă. Ba mai mult, ca o completare la „opera” lor, aceste reptile din media se obligau să amplifice la maximum orice pârț scremut de către politicieni și să afunde cu capul în hârdău pe cei ce nu făceau parte din cartelul lor mafiot. În acest mod, au fost eliminați și linșați mediatic o sumedenie de incomozi, televiziunile de știri fiind eșafodul cel mai eficient. Spuneam odată că dacă instituțiile statului ar fi cât de cât corecte, ar fi trebuit ca a doua zi după „senzaționalele, uluitoarele, fenomenalele dezvăluiri” din seara precedentă, să aresteze în grup o armată de oameni. Adică ori pe cei disecați, acuzați, tocați, blasfemiați, ori pe toată echipa de emisie, inclusiv invitații aduși în studio pentru a amplifica efectul execuției. Primii pentru prezumtiva corupție, ceilalți pentru calomnie, defăimare sau alte asemenea infracțiuni, întrucât fapta de prostire cu premeditare a poporului nu cred să figureze în Codul Penal. În aceste condiții, oamenii care umblă cu mintea la ei (din păcate, tot mai puțini!) își pun o întrebare pe cât de firească, pe atât de logică: cum pot fi deosebiți jurnaliștii onești de curvele plătite cu bani grei? Pentru că, oricât de jos s-a afundat societatea românească, încă mai există în media oameni cu coloană vertebrală, care nu fac rabat de la activitatea și de la crezul lor în fața foșnitorilor fluturați pe sub nas de către politicieni. Încă mai există publicații care nu fac sluj în fața autorităților și prezintă adevărul gol-goluț sau hidos, așa cum este el în realitate. Pentru că nu pot exista două adevăruri, oricât de juriști sau filozofi am fi! Cum banii cu care sunt plătiți aceste lepădături nu provin nici din conturile personale ale primarilor, ale consilierilor, ale președinților de partid sau de CJ și nici din cele ale directorilor sau demnitarilor cocoțați în funcții bănoase, este strigător la ceruri faptul că aceste scursuri se folosesc de banul public pentru a denatura realitatea și a ne prezenta cu nonșalanță minciuna pe post de adevăr. Dacă veți ține cont de aceste caracteristici, vă va fi foarte simplu să deosebiți jurnaliștii onești de prostituatele media. Astfel, publicațiile, televiziunile care laudă cu regularitate anumiți politicieni sunt cu siguranță vândute. Apoi, reclamele și publicitățile sunt un parametru sau mai exact un barometru care ne arată clar cine este cumpărat ca la talcioc de către politicieni. De asemenea, mai faceți niște conexiuni de genul unde lucrează nevasta cutărui ziarist, cu cine s-a încuscrit, pe cine a cununat sau botezat și veți ajunge la vorba nemuritorului Iliescu: capitalismul de cumetrie a izbândit perfect și în media. Iar ceea ce se întâmplă la nivel național, adică tranzacții de zeci de milioane de euro, se întâmplă și la nivel local, unde politicienii locali sunt de-a dreptul răsfățați: contra a niște sute de euroi, li se face un portret media de zici că Brad Pitt are frați gemeni pe malurile Jijiei și ale Bașeului. În concluzie, cum organele statului nu ne pot ajuta în a deosebi oneștii de bișnițari, va trebui să fim cu mare băgare de seamă atunci când ni se oferă o informație. Din fericire, încă mai există publicații corecte. Și la nivel național și la Botoșani unde, fără modestie, trebuie s-o spun, publicația pe care o citiți nu s-a făcut și nu se va face niciodată preș în fața nimănui, darămite în fața politicienilor generoși în a cheltui pe minciuni banii comunității!