La aniversară

Vreme ce Marius, ministrelul șuncii, bagă escursii la Viena, să halească șnițel și ștrudel, deputatul Costel ot penelesedeu profită din plin de măreața lipsă și marchează puncte, înființându-se la Ziua Armatei împreună cu Sorin, preafericitul prefect din dotare. Aici Costel a lăcrimat in petto cu gândul la frumoasele vremuri când era terist și freca duda într-o cazarmă, pregătindu-se să-și apere patria dar și pe iubitul conducător căruia i-a juruit credință dar s-a bucurat când l-au împușcat colegii. Nu mai e armata de atunci, de tristă amintire, acum totu-i modern, căști, platoșe antiglonț și uniforme. Numai Kalașnikoavele au rămas aceleași, iar asta pentru că sunt lucruri care chiar nu se schimbă niciodată.