Despre sfârșitul lumii, despre cum, ce și când va fi s-a scris și s-a vorbit atât de mult, încât fatidicul an 2000, cel care urma să fie ultimul din evoluția și existența omenirii, nu mai este privit azi ca o limită, ci pur și simplu ca o bornă oarecare. Imediat ce am trecut în mileniul 3 și nu s-au întâmplat cataclismele distructive, oamenii au venit cu o altă găselniță: 2012 ar fi punctul final al omenirii pentru că data de 21 decembrie marchează sfârșitul calendarului mayaș. A trecut și anul 2012 și iată că a mai apărut o dată limită: 2033, întrucât atunci se împlinesc două mii de ani de la ridicarea la ceruri a Domnului nostru Isus Hristos. Pe lângă aceste 3 borne temporale mult vehiculate de către oameni în ceea ce privește sfârșitul lumii, au mai existat încă alte zeci sau poate sute, toate fiind creațiile și plăsmuirilor unor vraci, șarlatani, oameni duși cu sorcova sau pur și simplu, naivi. Totuși, dacă e să apelăm la rațiune, la logică și la pragmatism, atunci trebuie să acceptăm că anul 2000 este limita de timp corectă în ceea ce privește sfârșitul lumii. Da, în urmă cu 22 de ani, o lume a fost schimbată cu alta. Tot ce am trăit, am visat, am iubit și am urât noi, cei născuți în mileniul doi, a început să dispară în mod accelerat încă din primele mijiri ale mileniului trei. Valorile în care am crezut s-au disipat în neant precum fumul, regulile pe care le respectam au fost înlocuite de anti reguli, tot, absolut tot ce credeam a fi trainic și dăinuitor pe vecie a luat drumul dispariției sau, în cel mai bun caz, al unor modificări structurale la 180 de grade față de perceperea noastră, a celor din ultima generație a mileniului doi. A spune că lumea dispărută a fost mai bună, mai corectă sau mai completă decât cea instalată după 2000 este o afirmație riscantă, care în secunda doi ar stârni o sumedenie de atitudini contra din partea Generației Z. Nu, nu este vorba de Z-ul lui Putin inscripționat pe tancuri, ci de modul în care au fost numiți cei născuți între anii 1997 și 2012, proveniți din părinți aparținând Generației X, adică a noastră, ultimii supraviețuitori ai vechii lumi. Referitor la modul în care Generația X privește lumea de azi sunt extrem de grăitoare cuvintele marelui star francez Alain Delon, care spunea: „Eu urăsc acești oameni. Totul este fals, totul este imitație. Nu există respect, nimeni nu-și respectă promisiunile. Numai banii au importanță. Eu sunt sigur că voi părăsi această lume fără regrete. Am cunoscut tot, am văzut tot. Dar, mai ales, urăsc această epocă, mă face să vomit.” O poziție radicală, care vine ca argument determinant în sprijinul ideii exprimate în acest colț de pagină, și anume că sfârșitul lumii s-a săvârșit în 2000. Așadar, în acest complex de factori sunt implicate trei generații, și anume generația X, generația Z și tinerele mlădițe ale noii lumi. Probabil cea mai afectată de această schimbare de orbită a cursului omenirii este generația X, dar nu chiar în totalitate, o părticică din ea găsindu-și sensul, rostul și bunăstarea tocmai datorită schimbării regulilor și cutumelor, mai exact spus, datorită schimbării lumii vechi cu alta nouă. Probabil la aceștia se referea în declarația sa Alain Delon, întrucât generația Z deja este intrată în rolul ei de exponent al noii lumi sau, să folosesc un termen des uzitat prin cancelariile statelor, al noii ordini mondiale. Și dacă tot am folosit termenul „noua ordine mondială”, trebuie musai să vă fac cunoscută o mare taină. Un fel de secret al lui Polichinelle: tot ce se întâmplă azi în lume, adică războiul ruso-ucrainean, Covid, criză energeticăg dar și alte rele care vor urmag nu au ca scop decât definitivarea și fixarea „pe post” a lumii noi care s-a născut în 2000, după obștescul sfârșit al celei vechi. Globalizarea, acceptarea prin legi a homosexualității (apropo de asta, nu am înțeles legătura dintre fotbal și comunitatea LGBT manifestată la CM de fotbal din Qatar, cadru unde doar sportul ar fi trebuit să fie factorul comun al celor 32 de state participante și nu numai!) dar și alte asemenea politici induse forțat în mentalul popoarelor nu au ca scop decât desprinderea rapidă și sigură de lumea sfârșită în 2000. Cum s-ar spune, o nouă lume, o nouă viziune despre existență sau, parafrazându-i pe concetățenii lui Delon din urmă cu sute de ani, „Le Roi est mort, Vive le Roi!”
Sfârșitul și începutul lumii – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Răspundere, nu solidaritate – Cătălin MORARU, redactor șef
E limpede, cred, ce fac pesediștii. Vin cu propuneri fanteziste, pentru a întârzia formarea unui guvern. Pentru că fiecare zi fără un nou premier...
Editorial
Totul până la copii! – Dumitru MONACU, scriitor
În curând, școlile își vor închide porțile, urmând o binemeritată vacanță pentru elevii din toată țara. Pentru cei din Botoșani, vacanța ce se arată...
Editorial
Cazinou de lux, mentalitate de scara blocului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De fiecare dată când cei aflați la butoane se plâng că prin buget bate vântul și trebuie inventate noi taxe și impozite „că altfel...
Editorial
Plutașii de pe Dâmbovița – Dumitru MONACU, scriitor
Iubitorii de animale, de fapt cei care au în preajma lor câini, știu foarte bine că atunci când patrupedul se lasă pe spate pentru...
Editorial
Școala românească: între trecut autoritar și viitor incert – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am atras atenția în editorialul precedent, reforma sistemului de învățământ din România pendulează între „las-o bre, că merge și așa” și „atât...
Editorial
Încă două săptămâni de suspans – Virgil COSMA, jurnalist
Ce auzim și vedem din afară despre negocierile care trebuie să definească conducerea României pentru următorii patru ani? Nimic bun. Aceleași fețe, același tupeu,...
Editorial
Școala românească: între trecut autoritar și viitor incert – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am atras atenția în editorialul precedent, reforma sistemului de învățământ din România pendulează între „las-o bre, că merge și așa” și „atât...
Editorial
Bulibășeala marca „Crin” – Dumitru MONACU, scriitor
Când vine vorba de Crin Antonescu, multă lume se gândește la liberalul cu plete din anii ’90 care vorbea frumos și se poziționa întruna...
Editorial
Educația, lăsată iar la voia întâmplării – Ciprian MITOCEANU, scriitor
După cum bine se știe, dar se tot ignoră, reforma Educației este absolut necesară, însă, ca de obicei, a fost abandonată la discreția unui...
Editorial
O mezalianță (aproape) imposibilă – Dumitru MONACU, scriitor
Treaba de mântuială făcută de români la alegeri se lasă în aceste zile cu multe întrevederi, discuții, negocieri, poziții de forță sau maleabile în...
Editorial
1 Iunie cu soare, fără ode și fără tarlale – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Luna mai s-a dovedit a fi o lună incredibil de bogată în precipitații și cam strânsă la pungă în ceea ce privește confortul termic,...
Editorial
Adevărata criză – Virgil COSMA, jurnalist
Suntem asaltați cam din toate mediile de amenințări și vești proaste: țara este în derivă, în pragul unui colaps financiar, se dublează prețul la...
Editorial
Demonizarea Franței, o lecție de manipulare pe stomacul gol – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva vreme asistăm la o demonizare agresivă a Franței. Se știe cine se află în spatele acestei acțiuni care ar fi stârnit zâmbete...
Editorial
Nu ne mai terfeliți Tricolorul! – Dumitru MONACU, scriitor
De o bună bucată de vreme, mai precis din momentul în care rețelele de socializare ne-au pus talpa pe gât, constatăm că patriotismul, românismul...
Editorial
Fardul de partid și denaturarea crasă a realităților – Dumitru MONACU, scriitor
Nu ar fi o gaură-n cer faptul că partidele politice din România primesc finanțare de la bugetul de stat, adică din buzunarele noastre. Pentru...
Editorial
Administrație de carton – Sebastian GHEORGHIU, redactor
Ceea ce s-a întâmplat recent pe strada Bucovina nu este un simplu accident sau o „situație neplăcută”, așa cum o numesc, cu o seninătate...
Botoșani
nori împrăștiați
22.6
°
C
22.6
°
22.6
°
60 %
2.5kmh
38 %
D
23
°
lun
25
°
mar
22
°
mie
24
°
J
25
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Aici nu e destul de clar, că nu știi ce se întâmplă dacă-l boțești, nu-i pasă, se bucură, ori îl bate soacra când ajunge...
EDITORIAL
E limpede, cred, ce fac pesediștii. Vin cu propuneri fanteziste, pentru a întârzia formarea unui guvern. Pentru că fiecare zi fără un nou premier...
EPIGRAMA ZILEI
Mă tot întreb, și nu de ieri
Ci chiar de când s-au fabricat :
De ce nu s-or fi inventat
Și camere de ... dat vederi ?
-Dumitru...
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...