Despre sfârșitul lumii, despre cum, ce și când va fi s-a scris și s-a vorbit atât de mult, încât fatidicul an 2000, cel care urma să fie ultimul din evoluția și existența omenirii, nu mai este privit azi ca o limită, ci pur și simplu ca o bornă oarecare. Imediat ce am trecut în mileniul 3 și nu s-au întâmplat cataclismele distructive, oamenii au venit cu o altă găselniță: 2012 ar fi punctul final al omenirii pentru că data de 21 decembrie marchează sfârșitul calendarului mayaș. A trecut și anul 2012 și iată că a mai apărut o dată limită: 2033, întrucât atunci se împlinesc două mii de ani de la ridicarea la ceruri a Domnului nostru Isus Hristos. Pe lângă aceste 3 borne temporale mult vehiculate de către oameni în ceea ce privește sfârșitul lumii, au mai existat încă alte zeci sau poate sute, toate fiind creațiile și plăsmuirilor unor vraci, șarlatani, oameni duși cu sorcova sau pur și simplu, naivi. Totuși, dacă e să apelăm la rațiune, la logică și la pragmatism, atunci trebuie să acceptăm că anul 2000 este limita de timp corectă în ceea ce privește sfârșitul lumii. Da, în urmă cu 22 de ani, o lume a fost schimbată cu alta. Tot ce am trăit, am visat, am iubit și am urât noi, cei născuți în mileniul doi, a început să dispară în mod accelerat încă din primele mijiri ale mileniului trei. Valorile în care am crezut s-au disipat în neant precum fumul, regulile pe care le respectam au fost înlocuite de anti reguli, tot, absolut tot ce credeam a fi trainic și dăinuitor pe vecie a luat drumul dispariției sau, în cel mai bun caz, al unor modificări structurale la 180 de grade față de perceperea noastră, a celor din ultima generație a mileniului doi. A spune că lumea dispărută a fost mai bună, mai corectă sau mai completă decât cea instalată după 2000 este o afirmație riscantă, care în secunda doi ar stârni o sumedenie de atitudini contra din partea Generației Z. Nu, nu este vorba de Z-ul lui Putin inscripționat pe tancuri, ci de modul în care au fost numiți cei născuți între anii 1997 și 2012, proveniți din părinți aparținând Generației X, adică a noastră, ultimii supraviețuitori ai vechii lumi. Referitor la modul în care Generația X privește lumea de azi sunt extrem de grăitoare cuvintele marelui star francez Alain Delon, care spunea: „Eu urăsc acești oameni. Totul este fals, totul este imitație. Nu există respect, nimeni nu-și respectă promisiunile. Numai banii au importanță. Eu sunt sigur că voi părăsi această lume fără regrete. Am cunoscut tot, am văzut tot. Dar, mai ales, urăsc această epocă, mă face să vomit.” O poziție radicală, care vine ca argument determinant în sprijinul ideii exprimate în acest colț de pagină, și anume că sfârșitul lumii s-a săvârșit în 2000. Așadar, în acest complex de factori sunt implicate trei generații, și anume generația X, generația Z și tinerele mlădițe ale noii lumi. Probabil cea mai afectată de această schimbare de orbită a cursului omenirii este generația X, dar nu chiar în totalitate, o părticică din ea găsindu-și sensul, rostul și bunăstarea tocmai datorită schimbării regulilor și cutumelor, mai exact spus, datorită schimbării lumii vechi cu alta nouă. Probabil la aceștia se referea în declarația sa Alain Delon, întrucât generația Z deja este intrată în rolul ei de exponent al noii lumi sau, să folosesc un termen des uzitat prin cancelariile statelor, al noii ordini mondiale. Și dacă tot am folosit termenul „noua ordine mondială”, trebuie musai să vă fac cunoscută o mare taină. Un fel de secret al lui Polichinelle: tot ce se întâmplă azi în lume, adică războiul ruso-ucrainean, Covid, criză energeticăg dar și alte rele care vor urmag nu au ca scop decât definitivarea și fixarea „pe post” a lumii noi care s-a născut în 2000, după obștescul sfârșit al celei vechi. Globalizarea, acceptarea prin legi a homosexualității (apropo de asta, nu am înțeles legătura dintre fotbal și comunitatea LGBT manifestată la CM de fotbal din Qatar, cadru unde doar sportul ar fi trebuit să fie factorul comun al celor 32 de state participante și nu numai!) dar și alte asemenea politici induse forțat în mentalul popoarelor nu au ca scop decât desprinderea rapidă și sigură de lumea sfârșită în 2000. Cum s-ar spune, o nouă lume, o nouă viziune despre existență sau, parafrazându-i pe concetățenii lui Delon din urmă cu sute de ani, „Le Roi est mort, Vive le Roi!”
Sfârșitul și începutul lumii – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Boala turismului românesc– Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
Acum ceva timp, prezent fiind pe litoralul românesc, le-am spus câtorva cunoștințe că în anul următor se vor acorda în sfârșit promisele și răspromisele...
Editorial
Între două capcane – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Guvernul României a bifat săptămâna trecută o victorie jenantă: chipurile, a rezistat la patru moțiuni de cenzură consecutive. În fapt, zisa victorie s-a concretizat...
Editorial
Rusia ne-a returnat AUR-ul. Atacul Rusiei asupra Poloniei, turnesol pentru Simion – Cristian Pantazi, jurnalist
Redacţia -
„Înarmarea iluzorie și escaladarea conflictului în Ucraina, pe termen nedeterminat, nu va duce decât la mai multe atacuri. Românii și ceilalți europeni sunt sătui...
Editorial
Mai întâi, omoară știrile. Apoi, fă ce vrei – Cătălin MORARU, redactor șef
Redacţia -
Aveam de gând să scriu despre dispariția jurnalismului de bună credință, aspect văzut ca o necesitate de clasa politică, aproape în integralitatea ei, ca...
Editorial
Taxe europene, servicii românești – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
În încercarea disperată de a echilibra un buget din ce în ce mai costeliv, guvernanții au sporit birurile pe pensii, deși este și incorect,...
Editorial
Trepădușii – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Recent, un fotbalista de la FCU Craiova, Vladislav Blănuță, cetățean al Republicii Moldova, s-a transferat la echipa ucraineană Dinamo Kiev. Până aici, toate bune...
Editorial
Exerciții de imagine – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Patru moțiuni de cenzură într-o singură zi. George Simion pare să fi reinventat fitness-ul parlamentar: „azi facem seturi, nu repetări”. Dacă nu reușește să...
Editorial
Pe când un film deștept despre Maria Tănase? – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Nu am fost niciodată de acord cu ideea că în trecut am avut mari actori și acum e secetă totală! Nimic mai fals. Avem...
Editorial
Pizza politică, cine plătește și cine se îndoapă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România trebuie să facă față unui moment cât se poate de delicat, însă se pare că nota de plată va fi decontată tot de...
Editorial
Dictatura proștilor nu este democrație – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Sufocați aproape un semicentenar de o cruntă și apăsătoare dictatură, românii au văzut în democrație suprema formă de organizare a societății când de fapt,...
Editorial
Protest pentru lideri, nu pentru sindicaliști– Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România e un balamuc total, și asta nu e ceva de dată recentă, e ceva ce s-a cronicizat într-un asemenea hal încât a căpătat...
Editorial
Confuzii fiscale
Redacţia -
În politica românească, paradoxul a devenit regulă. Cazul eliminării impozitului de 1% pe cifra de afaceri pentru multinaționale este doar cel mai recent episod...
Editorial
Jelania lui Emil Constantinescu, cel care ne-a făcut cadou încă un Iliescu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
La timpul potrivit, l-am votat pe Emil Constantinescu cu amândouă mâinile și atunci când a fost declarat învingător am crezut sincer că, în sfârșit,...
Editorial
Verba volant, scripta manent – Cătălin MORARU, redactor șef
Astăzi citiți ultima ediție tipărită a Monitorului de Botoșani. Vom continua în mediul online, pe site-ul nostru și pe paginile noastre de pe rețele...
Editorial
Ordinea și disciplina de partid – Dumitru MONACU, scriitor
Pentru diminuarea și eventual eradicarea haosului instituțional din România este mare nevoie ca pe lângă alte măsuri să fie implementată cu multă sârguință și...
Editorial
De ce pensii trebuia să se ocupe și de care s-a ocupat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Mai în glumă, dar mult mai în serios, am cam ajuns să mă tem de reformă. Pentru că toate măsurile cu pretenții reformatoare luate...
Botoșani
câțiva nori
23.7
°
C
23.8
°
23.3
°
52 %
3.2kmh
20 %
mar
23
°
mie
18
°
J
18
°
vin
22
°
S
26
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Redacţia -
Acum ceva timp, prezent fiind pe litoralul românesc, le-am spus câtorva cunoștințe că în anul următor se vor acorda în sfârșit promisele și răspromisele...
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...