Pe aripile vântului

Ca peștele în apă s-a simțit Doinița, prehedințița cejeului, la sfințirea celor 16 km de drum zis „al mânăstirilor”. Și-a pictat o cruce în dreptul inimii, semn de mare pioșenie, a făcut cruci cât de des s-a putut și a pus nasul pe icoane, că cine știe ce mai înțelegea Marius, ministrelul șuncii, care le pupa de zor înainte. După care a vrut să ție spici, dar a ieșit cam dezlânat, vinovet fiind de astă dată vântul care i-a încurcat foile. Și-a încercat norocul cu o cuvântare la liber, care a ieșit ca de obicei, dar a reușit să spună și ceva coerent, anume: „Doamniajută”. Asta de parcă n-ar fi ajutat-o suficient până acum!