Copiii nu trebuie excluşi de la treburile celor mari, ei trebuie implicaţi pe măsura puterii lor şi fără a elimina timpul de joacă absolut necesar, în tot ce înseamnă activităţi practice, productive. Nu-i chinuim, staţi liniştiţi, nu rămân traumatizaţi, din contra, s-ar putea chiar să le placă, toţi sunt măguliţi când primesc sarcini serioase pentru că se cred importanţi, simt că fac ceva relevant, concret.
Copiii în trecut munceau de la vârste fragede. Erau ocupaţi cu munca şi cu natura. Îngrijeau animale, lucrau pământul, făceau treburi casnice. Nu aveau timp de pierdut. Când nu munceau erau liberi să facă ce voiau, nu trebuia să vină nimeni să le propună vreun joc, se descurcau singuri. Cu cât înaintau în vârstă, cu atât timpul lor liber era din ce în ce mai limitat. Familiile tradiţionale erau numeroase şi era nevoie de multe braţe de muncă pentru a produce mâncarea necesară şi susţinerea gospodăriei.
