„Bună ziua, domnule doctor…”
„Sunt profesor. Să mă suni după ce înveți ce titlu am” și mi-a trântit telefonul în nas.
Astfel a decurs una dintre primele mele interacțiuni cu un prorector de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) din Iași.
Nu-i mai țin minte numele, era prin anul 2000, dar mi-a rămas în cap până azi reacția acestui personaj, enervarea lui că un „iobag”, un „neica nimeni” ca mine, a îndrăznit să-i sfideze coroana și să ridice privirea din pământ către tronul pe care s-a plasat singur.
