Una dintre imaginile cele mai emoționante pe care le vedem pe stadioane sau în sălile de sport este aceea a familiilor cu copii îmbrăcați în tricouri galbene. Sunt oameni simpli, care își educă frumos copii și cultivă patriotismul în spiritul iubirii de țară.
Sunt aceiași oameni simpli care, din diaspora sau din țară, însoțesc sportivii performanți la competițiile din străinătate, se bucură și suferă alături de ei.
Patriotismului omului de rând, acela nemanipulat politic, are această formă a mândriei de a trăi alături de și de a-i iubi pe aceia dintre concetățenii lor care îi fac fericiți pentru curajul lor, pentru munca lor și pentru performanțele lor.
Drama teribilă a patriotismului românesc este că el a fost confiscat sistematic, în ultimele trei decenii, de o minoritate cinică, incompetentă, ticăloasă și pe alocuri extremistă, care a făcut din patriotism singura strategie politică, menită să scuze și analfabetism, și fraudă, și corupție.
Materialul integral îl puteţi citi aici.
