Sfântul Eustatie a fost general al armatei romane în vremea împăratului Traian (98-117). Înainte de a primi botezul se numea Placid. Din viaţa sa aflăm că într-o zi, aflând-se la vânătoare, a gonit un cerb. Prin descoperire dumnezeiască, vede între coarnele cerbului cinstita Cruce a Mântuitorului și aude un glas de la Cruce: „Placide, pentru ce Mă prigonești? Eu sunt Hristos, pe Care tu Îl cinstești fără să știi, prin lucrările tale cele bune”. La puțin timp după această minune, Placid împreună cu soția și copiii săi, s-au botezat. La botez au primit numele de Eustatie, soția lui – Teopista, iar cei doi copii: Agapie și Teopist.
După botez, a mers la locul unde i s-a descoperit Dumnezeu pentru a-I mulțumi și a auzit din nou glasul Domnului, care i-a vestit că va lua moarte mucenicească. S-a retras din armată pentru o vreme, dar a revenit la insistenţele împăratului Traian. Acesta dorea să iasă învingător din lupta cu barbarii. Armata romană a ieşit învingătoare avându-l conducător pe Eustatie. Între timp împăratul Traian a murit, iar noul împărat Adrian i-a cerut să aducă jertfe idolilor. Pentru că a refuzat, a fost aruncat la fiare împreună cu familia sa. Pentru că acestea nu le-au făcut niciun rău, au fost aruncați într-un cazan de aramă încins, dar a treia zi, trupurile lor au fost scoase întregi și nearse.
Potrivit documentelor din arhiva parohiei, părticele din moaștele Sfinților Mucenici Eustatie, Teopista, Agapie și Teopist, făcători de minuni și ocrotitori ai familiei creștine, au fost aduse la biserica Iancu Vechi – Mătăsari în anul 1840 de către un credincios din București, Mihai Zidarul, de la Baia (județul Suceava), prima cetate de scaun a Moldovei (secolul al XIV-lea). De atunci, acestea sunt păstrate ca un dar de mare preț al bisericii Iancu Vechi-Mătăsari și venerate cu evlavie.
Preot Olivian SANDU
