Faptul că politicienii noștri care conduc frâiele administrației locale sunt de cele mai multe ori în afara realităților nu este pentru nimeni o noutate. Lipsa de viziune în derularea unor proiecte ce necesită un timp mai mare de realizare este deja proverbială, exemplele cele mai concludente aici la noi fiind reabilitarea teatrului și a drumului strategic Botoșani – Târgu Frumos. Dacă despre primul proiect se poate spune că, în sfârșit, este aproape de liman (după un consum astronomic de resurse și de timp!), în ceea ce privește drumul de ieșire în lume al botoșănenilor se cuvin câteva observații dureroase. Și în acest caz, timpul a reprezentat piatra de moară pe umerii administrației județului, să nu uităm că de cel puțin un deceniu și jumătate se tot vorbește în campanii electorale de finalizarea sa. Faptul că nici în ziua de azi nu este oficial terminat denotă decalajul uriaș dintre vorbele și faptele politicienilor botoșăneni. Dar nu acesta este necazul cel mai mare, ci faptul că principala arteră de legătură dintre Botoșani și țară tinde să devină în următorii ani un banal drum județean. Când afirm acest lucru, mă bazez pe niște realități evidente și nu pe mincinoasa retorică a politicienilor. Dar, să dezvolt ideea pentru a mă face bine înțeles de către cei care își folosesc materia cenușie pentru gândire și nu pentru altceva. Unde ne ducea acest drum? De bună seamă la Iași și în jos, către București. Numai că, durata mare de timp a disconfortului rutier cauzat de lucrări a făcut ca majoritatea botoșănenilor care se deplasează la Iași să se reorienteze și folosească drumul județean 282 B, prin Prăjeni. Cât privește calea spre Capitală, factorii de decizie din Palatul administrativ nu au luat nici măcar o secundă în seamă faptul că peste doi-trei ani, nu Târgu Frumos va fi nodul rutier, ci cu totul altele două, situate în județul Suceava. E vorba de Roșcani și Dumbrăveni, ultimul racordându-se probabil la viitorul drum de viteză Suceava – Botoșani. În aceste condiții, consider că ar fi normal ca atenția factorilor de decizie din Botoșani să fie îndreptată înspre configurația drumului județean Botoșani – Vorona – Joldești – Roșcani, în sensul adaptării acestei căi de rulare la noile condiții. Spun asta întrucât acest tronson a fost și încă mai este afectat negativ de circulația autovehiculelor de mare tonaj. Apoi, valorile ridicate de trafic vor conducea la blocarea centrului Voronei, acolo unde azi nu poți să arunci cu un ac și să nu nimerești o mașină, parcată sau pe carosabil. În plus, n-ar strica analizarea posibilității de extindere pe anumite porțiuni a lățimii lui cu încă o bandă, în așa fel încât trecerea de la autostradă la drumul județean să fie cât mai puțin resimțită de către conducătorii auto. Nu știu să existe vreun proiect în acest sens. Cât despre cealaltă variantă, prin Dumbrăveni, nutresc speranța că a fost proiectată cu cap și va fi executată conform cu normele în vigoare. N-aș dori ca, semnalând aceste probleme, să fiu catalogat de către unii nici cârcotaș și nici critic de serviciu. Vreau doar să trag un semnal de alarmă, să atenționez locatarii vremelnici din Palatul Administrativ că lumea nu începe și nu se termină odată cu ei, ci continuă și peste cinci ani și peste zece și peste o sută. De aceea, o minimă viziune este absolut necesară în derularea proiectelor viitoare de infrastructură. Până la finalizarea autostrăzii spre Capitală mai sunt vreo doi-trei ani, timp în care diriguitorii județului ar putea demara în regim de urgență o regândire a drumului până la respectiva arteră. Vrem – nu vrem, așa se va prezenta viitorul și acestea vor fi căile de rulare pe care le vom folosi în următorii ani. Totodată, colaborarea pe aceste proiecte cu factorii decidenți din Iași și Suceava va fi crucială în realizarea obiectivelor menționate. Că degeaba asfaltăm noi, botoșănenii și facem drum ca-n palmă până după Prăjeni sau după Joldești dacă vecinii noștri nu vor reabilita și ei porțiunile de drum situate în ograda lor. Toate aceste tendințe în transportul rutier al viitorului ar trebui să reprezinte priorități de gradul zero și tratate ca atare. Din păcate, istoria recentă ne-a demonstrat că proiectele care ies din decorul unui mandat sunt aproape întotdeauna abandonate de noii vechili ajunși pe fotoliile cele pufoase, care fac din interesele lor mărunte niște priorități meschine. Să nu uităm cazul fostului (sunt convins că e deja „fost”!) edil al municipiului care, în prima ședință de consiliu local s-a preocupat foarte grăbit să forțeze trecerea unei hotărâri fără legătură cu necesitățile urbei și anume aprobarea construirii unui hipermarket în buricul târgului, fapt reliefat în editorialul „Prioritățile edilului și varza” din 24 noiembrie 2020, primul din cele aproape patru sute publicate de către subsemnatul în „Monitorul de Botoșani”.
