De când cu descinderile procurorilor pre la consiliul giudețean, ca urmare feluritelor isprăvi ale Doiniței, președințața de-acolo, amploaiații s-au învățat să vorovăiască încet, de groază să nu fie ascultați. Norocul a dat însă peste ei, că Doinița, descurcăreață cum o știm, a zis că vrea să dea cu var și a plecat în băjenie cu consiliu cu tot la un privat, atent verificat anterior de microfoane. De-acum înainte și până la toamnă, că nu mai pupă, poa să țâpe în gura mare și nu în șoaptă, ca până acum. Mare păcat, în vechiul sediu era liniște și pace de ziceai că ești la biserică, venea și Doinița cu batic, mai ales că se plăteau sporuri.
