Aproape orice român știe că în țărișoara noastră, între școală și politică nu există o relație foarte prietenoasă. Astfel, generațiile născute în secolul trecut consideră, pe bună dreptate, că lipsa unor studii adecvate și absolvite la timpul lor este un handicap destul de mare pentru un politician. Și totuși, mersul lumii, realitatea din jur încep să îi contrazică din ce în ce mai mult pe susținătorii politicienilor care au ros băncile facultăților. În acest sens se pot consemna două perioade distincte, prima dintre ele constând în epoca diplomelor de carton sau a fabricilor de diplome, așa cum au fost botezate o puzderie de unități de învățământ, pasămite universitar, care au apărut după 1989. Această perioadă se caracterizează prin faptul că o sumedenie de politicieni avizi de mărire, dar limitați ca studii la o școală profesională sau cel mult un liceu obscur, au obținut, contra cost, diplome universitare în special de juriști sau economiști. Aceste diplome bineînțeles că nu au fost folosite niciodată pe piața muncii libere, adică la privat, ci doar în CV-uri sau în funcții bine plătite la stat. Ba mai mult, unii au plusat, cumpărându-și cu bani grei diplome de masterat sau chiar de doctorat. Am ajuns astfel țara cu cei mai mulți doctori pe metru pătrat din UE, fapt care ar fi trebuit să reprezinte pentru noi, românii de rând, un motiv de laudă și mândrie. Din păcate, respectivii „doctori” nu sunt primiți nici ca spălători de dușumele sau ușieri la conferințele, întâlnirile internaționale sau dezbaterile științifice axate pe profilul care a reprezentat baza doctoratelor lor. Și ca tacâmul să fie complet, pe lângă puhoiul de doctori a apărut o gașcă de profitori și în zona militară. Astfel, au fost făcuți generali la apelul bocancilor o mulțime de ofițeri superiori care în afară de susținerea din mediul politic, nu au avut alte „calități”. Așadar, prin impostură, am devenit țara cu cei mai mulți doctori și generali din UE. Eficiența, aportul acestor moluște la dezvoltarea nației nu tinde spre zero ci sub zero întrucât prin „foncțiile” lor nu ne ajută cu absolut nimic în schimb, papă bani berechet de la buget. Și pe perioada de activitate și după, la pensionare. Din păcate sau din fericire, această perioadă a imposturii pare să piardă teren întrucât, în ultima vreme, românii nu se mai simt foarte deranjați de faptul că X sau Y, politicieni de top, stau cam prost cu școala. Astfel, Marcel Ciolacu sau Elena Lasconi, ambii cu ceață la mal prin actele de studii, candidează, iată, pentru funcția supremă în stat. „Au școala vieții!” – spun unii, readucându-ne în memorie faptul că nici Ceaușescu nu a fost prea școlit și a făcut atâtea și atâtea pentru români. Oricât de mult s-ar strădui cineva să explice noului val că pe vremea lui nea Nicu se lucra șapte din șapte zile și că banii tot nu ajungeau iar azi se trăiește cel mai bine de când există nația asta pe pământ, nu va avea câștig de cauză. Drept urmare, lipsa studiilor în cazul politicienilor a început să fie privită cu multă îngăduință, în unele cazuri chiar cu simpatie. Și astfel, încet-încet se face trecerea de la prima perioadă de care aminteam mai sus, la cea de-a doua, când liderii politici sunt apreciați doar după discurs și nu după ce știu sau ce fac. Principalul pretendent la Cotroceni, Marcel Ciolacu, a înțeles perfect acest lucru și prin discursurile aplicate pe care le susține în fața camerelor de luat vederi sau a mulțimilor, președintele PSD nu spune altceva decât ceea ce vor oamenii să audă. Astfel, Ciolacu a ajuns la faza că doar unui procent extrem de mic de români îi mai pasă când și dacă și-a luat bacalaureatul. La fel se întâmplă și în cazul Elenei Lasconi, facultatea obscură pe care ea ar fi absolvit-o nu reprezintă nici cel mai mic impediment în cariera politică. Ne aflăm așadar la debutul unor noi vremuri. Niște vremuri caracterizate prin cu totul alte caracteristici decât cele cu care eram noi obișnuiți. Vorbesc, evident, de generațiile născute în secolul trecut sau, mai exact, până la farsa din decembrie 1989. Mașina cu care călătoresc aceste generații merge tot înainte în timp ce drumul deja a apucat-o în lateral. Că o fi stânga, că o fi dreapta, habar nu am. Cert este că unul din primele semne ale acestui nou traseu constă în indiferența la esență și mersul după fenta vorbirii. Asistăm deci la o nouă politică a școlii și anume neglijarea ei, fapt care demonstrează inutilitatea actuală a școlii în politică. În România! Că în alte țări, nu prea cred să fie la fel…
Școala politicii și politica școlii – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Răspundere, nu solidaritate – Cătălin MORARU, redactor șef
E limpede, cred, ce fac pesediștii. Vin cu propuneri fanteziste, pentru a întârzia formarea unui guvern. Pentru că fiecare zi fără un nou premier...
Editorial
Totul până la copii! – Dumitru MONACU, scriitor
În curând, școlile își vor închide porțile, urmând o binemeritată vacanță pentru elevii din toată țara. Pentru cei din Botoșani, vacanța ce se arată...
Editorial
Cazinou de lux, mentalitate de scara blocului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De fiecare dată când cei aflați la butoane se plâng că prin buget bate vântul și trebuie inventate noi taxe și impozite „că altfel...
Editorial
Plutașii de pe Dâmbovița – Dumitru MONACU, scriitor
Iubitorii de animale, de fapt cei care au în preajma lor câini, știu foarte bine că atunci când patrupedul se lasă pe spate pentru...
Editorial
Școala românească: între trecut autoritar și viitor incert – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am atras atenția în editorialul precedent, reforma sistemului de învățământ din România pendulează între „las-o bre, că merge și așa” și „atât...
Editorial
Încă două săptămâni de suspans – Virgil COSMA, jurnalist
Ce auzim și vedem din afară despre negocierile care trebuie să definească conducerea României pentru următorii patru ani? Nimic bun. Aceleași fețe, același tupeu,...
Editorial
Școala românească: între trecut autoritar și viitor incert – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am atras atenția în editorialul precedent, reforma sistemului de învățământ din România pendulează între „las-o bre, că merge și așa” și „atât...
Editorial
Bulibășeala marca „Crin” – Dumitru MONACU, scriitor
Când vine vorba de Crin Antonescu, multă lume se gândește la liberalul cu plete din anii ’90 care vorbea frumos și se poziționa întruna...
Editorial
Educația, lăsată iar la voia întâmplării – Ciprian MITOCEANU, scriitor
După cum bine se știe, dar se tot ignoră, reforma Educației este absolut necesară, însă, ca de obicei, a fost abandonată la discreția unui...
Editorial
O mezalianță (aproape) imposibilă – Dumitru MONACU, scriitor
Treaba de mântuială făcută de români la alegeri se lasă în aceste zile cu multe întrevederi, discuții, negocieri, poziții de forță sau maleabile în...
Editorial
1 Iunie cu soare, fără ode și fără tarlale – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Luna mai s-a dovedit a fi o lună incredibil de bogată în precipitații și cam strânsă la pungă în ceea ce privește confortul termic,...
Editorial
Adevărata criză – Virgil COSMA, jurnalist
Suntem asaltați cam din toate mediile de amenințări și vești proaste: țara este în derivă, în pragul unui colaps financiar, se dublează prețul la...
Editorial
Demonizarea Franței, o lecție de manipulare pe stomacul gol – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva vreme asistăm la o demonizare agresivă a Franței. Se știe cine se află în spatele acestei acțiuni care ar fi stârnit zâmbete...
Editorial
Nu ne mai terfeliți Tricolorul! – Dumitru MONACU, scriitor
De o bună bucată de vreme, mai precis din momentul în care rețelele de socializare ne-au pus talpa pe gât, constatăm că patriotismul, românismul...
Editorial
Fardul de partid și denaturarea crasă a realităților – Dumitru MONACU, scriitor
Nu ar fi o gaură-n cer faptul că partidele politice din România primesc finanțare de la bugetul de stat, adică din buzunarele noastre. Pentru...
Editorial
Administrație de carton – Sebastian GHEORGHIU, redactor
Ceea ce s-a întâmplat recent pe strada Bucovina nu este un simplu accident sau o „situație neplăcută”, așa cum o numesc, cu o seninătate...
Botoșani
cer fragmentat
22.7
°
C
22.8
°
22.7
°
49 %
5.7kmh
74 %
D
24
°
lun
25
°
mar
22
°
mie
24
°
J
25
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Aici nu e destul de clar, că nu știi ce se întâmplă dacă-l boțești, nu-i pasă, se bucură, ori îl bate soacra când ajunge...
EDITORIAL
E limpede, cred, ce fac pesediștii. Vin cu propuneri fanteziste, pentru a întârzia formarea unui guvern. Pentru că fiecare zi fără un nou premier...
EPIGRAMA ZILEI
Mă tot întreb, și nu de ieri
Ci chiar de când s-au fabricat :
De ce nu s-or fi inventat
Și camere de ... dat vederi ?
-Dumitru...
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...